Now I know how I plan to make things easier for everyone including me...


miercuri, 12 august 2009

My spanish story

Da, am fost in Spania. Prima tara straina pe care o vizitez. Eu si Alex. Alex s-a intors in tara natala, dupa 5 ani, tocmai din Australia. Cum planuisem excursia asta cu cateva luni inainte, nu era altceva de facut decat sa asteptam ziua 1. Si-am pornit. Ma gandeam ca o sa plang in avion sau o sa ma imbat de frica. Nu e frate cum se zice! Mie chiar mi-a placut. Fara tiuituri in urechi, fara noduri in gat si fara lovituri cu capul de tavan la turbulente. Mincinosilor! (voi astia, mai plimbati cu avionul) Primul soc: Madrid, aeroport. Nu am vazut ceva mai mare si mai complicat decat aeroportul ala. Urca, coboara, ba nu, ia liftul. Apoi urca-te in trenul subteran. Urca sau coboara iar, nu mai stiu exact ce am facut. Pana la urma am reusit sa iesim din labirintul ala. Interesant!
Tata ne-a asteptat la aeroport, asa ca am pornit spre Brihuega. Brihuega e un satuc foarte frumos, mie mi-a placut in mod special. Este situat undeva intre dealuri, o fosta cetatuie, imi aminteste tare mult de Sighisoara. Foarte linistit. Cel putin, noaptea era o liniste stranie.
Al doilea soc, prima masa la restaurant in Brihuega. Frate, oamenii astia stau mai mult de 7 ani acasa? Nu am vazut atata amabilitate in viata mea. Bineinteles, era interesul lor, dar cata amabilitate poate incapea intr-un om? :) Foarte multa! Si pentru toata amabilitatea asta, oamenii astia nu iau spaga??? Nu, ne-a fost adus si ultimul eurocent inapoi. In plus, ne-au dat si un saculet cu lavanda pentru masina. Foarte dragut. Pentru mine asta chiar a fost un soc, sincer. :)) Mi-e sila sa dau spaga, indiferent de tipul ei. Mi-e rusine fata de mine. Si totusi la restaurantele de la noi, las. Citesc parca pe fata chelnerilor: 10%, da? Mancarea a fost delicioasa, iar paella a devenit preferata mea. :D Din partea casei am primit un lichior de caise si altul de ierburi. Super gust! Am observat ca astia mananca foarte mult, putin exagerat. Ei nu au ciorbe, mananca niste supe cam ciudatele. Am incercat "gazpacho". Ce numim noi salata de legume, ei o fac suc si o servesc precum o supa. Destul de gustoasa pentru un vegetarian.
Cat despre Brihuega, e plin de fantani arteziene, baruri (cam multe pentru un sat atat de mic :P), oamenii sunt foarte amabili, are o istorie tare frumoasa. Iar "piscina comunala" era un bazin olimplic de pana la 2,80m adancime. Exact de ce aveam nevoie. Am tras o sperietura din cauza unui incendiu (Spania a fost cam mistuita de incendii vara asta). Au ars dealurile din imprejurimea satului, iar fumul a fost insuportabil.
Madridul. In Madrid nu am reusit sa vizitez mare lucru. Mi s-a parut un fel de Bucuresti, mai frumos si mai curat. Foarte aglomerat, intr-adevar. Am dat un tur cu autobuzul in prima zi, iar in cea de-a doua zi am luat-o frumusel la picior. Au o arhitectura foarte frumoasa. 2 zile la rand ne-am plimbat prin magazine. Si ce reduceri!!! :)) Gradina Botanica foarte faina, si plantele din Gara Atocha mi s-au parut superbe. (normal ca mi-a atras atentia ce imi place mai mult).
Cum visul Vicky Critina Barcelona in varianta eu si Alex, s-a spulberat la aflarea pretului biletelor si cazarii, am hotarat sa plecam in partea de sud a Spaniei. Cel putin, aveam mare si acolo. :D Zis si facut, am plecat intr-o gasca de 6 insi, primul oras in care ne-am oprit a fost Algeciras. Orasul asta mi s-a parut dubios. Plin de arabi, destul de murdar si saracacios. Am traversat cu ferryboat-ul stramtoarea, si ne-am oprit in Ceuta, pe continentul vecin, Africa. Cam scump ferry pentru un drum de 45 de minute (87 euro, pfff!). Orasul asta mi s-a parut interesant. Palmierii la ei, erau precum stalpii de telegraf la noi. Curat si ingrijit, marea era atat de sarata, incat, te-ai fi chinuit mult sa te sinucizi prin inec. :)) Plaja foarte frumos amenajata, insa destul de aglomerata dupa pranz. Totusi prea multe natii de oameni. De la arabi, chinezi si tot soiul. O amestecatura, ca sa-i zic asa. :) Multe fieste prin localuri, chiar si pe strazi.
Urmatoarea zi am pornit spre Gibraltar. Din nou cu ferryboat-ul, impresionant drumul la intoarcere. Am vazut delfini, pentru prima data in salbaticie. Se jucau in valurile facute de ferryboat. Superbi! :) In Gibraltar, am mers pe partea englezeasca. Inca de cum am trecut, am avut o mare bucurie. Am fost intampinati cu: "Hi, how are you? Welcome to Gibraltar!" Hello english people, asa mai veniti de-acasa! (Spaniolii nu vorbesc engleza, cam chin sa te intelegi cu ei. Nici noi nu stiam spaniola atat de bine, insa pana la urma am reusit sa nu murim de foame.) Asta ne-a bucurat foarte mult! Gibraltarul mi s-a parut o bucata rupta din rai. Plin de palmieri, leandrii si hybiscus, o frumusete. Cabinele telefonice si autobuzele rosii londoneze ii dadeau un aer foarte british. Mi s-a parut foarte amuzant si interesant cum pista aeroportului se intersecta cu soseaua. La ore fixe, traficul se oprea pentru a se deschide cel aerian. Am urmarit vreo 3 decolari. Nu prea ai ocazia sa vezi un avion decoland sub ochii tai. A fost amuzant. :) Am mancat cea mai buna apple pie si am baut o bere neagra delicioasa. Destul de urat faptul ca, in Gibraltar moneda folosita este lira, iar preturile erau calculate din lire. Cam scump. Mie mi-a placut tare mult Gibraltarul, m-as intoarce acolo de cate ori as avea ocazia.
Ne-am intors in Brihuega dupa placuta excursie si am hotarat sa mai vizitam ceva inainte sa plecam. Mai aveam o zi. Am hotarat sa vizitam Monasterio de Piedra, un parc natural. Impresionant. Multe cascade, demonstratii cu pasari rapitoare, pastravarie, pesteri, ruinele manastirii de piatra si niste peisaje minunate. Am avut nevoie de o zi intreaga sa vizitam totul. Cam asta a fost povestea mea spaniola. Sunt sigura ca va ramane cea mai frumoasa amintire petrecuta cu Alex. Cine stie cand se mai intoarce domnisoara acasa. :p

Impresii? Pai da, ar fi cateva. Spania este o tara frumoasa, cu un turism de invidiat, cu oameni foarte educati si prietenosi. Sunt destui romani acolo care au avut grija sa ne strice imaginea in fata lor.
Nu credeam sa le dau dreptate celor care au petrecut ceva mai mult timp prin alte tari. Mi se spunea des ca "Romania nu se compara". Ei da, am trait asta pe pielea mea si nu credeam ca am s-o spun vreodata. Mie imi place Romania, e o tara superba, dar de ce ai vrea sa ramai intr-o tara unde vezi ca nu exista pic de schimbare, ba din contra e din ce in ce mai rau si nu ai niciun viitor? Nu poti sa speri la un trai decent, nu poti fi multumit de ceea ce esti. Din vina cui? Nu sunt in masura sa dau vina pe cineva pentru ca suntem asa cum suntem. Stiu doar ca imi doresc sa plec de-aici cu prima ocazie ivita. Oriunde in lume, in orice coltisor.

4 comentarii:

KERUCOV .ro spunea...

frumos povestit, rapid si foarte sincer :)

Dana Andrei spunea...

Multumesc frumos! :)

Anonim spunea...

Un blog reconfortant...Il voi urmari cu placere.

Dana Andrei spunea...

Multumesc! :)