Gânduri de noiembrie

În fiecare toamnă suntem învăluiţi în melancolie, şi-n fiecare toamnă dăm vina pe ea.
Pe mine, în fiecare toamnă mă chinuie câte-un dor. Sau mai multe.
Mi-e dor să râd. Întotdeauna am văzut râsul o foarte bună terapie.
Mi-e dor să sune ceasul la 5am şi să-l opresc mormăind. Mi-e dor să merg în zori de zi la facultate. Da, alea 12 staţii de metrou şi încă 5 de tramvai.
Mi-e dor să merg cu mama şi tata de mână, în fiecare duminică, în Cişmigiu.
Mi-e dor să zâmbesc străinilor pe stradă doar să le văd reacţia. N-am mai făcut asta demult.
Mi-e dor să mai cred că fericirea stă în lucruri mărunte.
Mi-e dor să mă pierd într-un oraş străin cu mâna strâns lipită de aparatul foto.
Mi-e dor să mă îndrăgostesc în fiecare zi. De aceeaşi persoană.
Mi-e dor să fac un om de zăpadă. Sau un castel de nisip.
Mi-e dor să alerg desculţă pe uliţa plină de praf a bunicilor mei.
Mi-e dor să mănânc o prăjitură într-o cofetărie.
Mi-e dor să lipesc frunze uscate pe foi de desen şi să le pictez.
Mi-e dor să visez. Pentru mine, visătorii sunt nemuritori.
Uneori mi-e dor de mine. Cea care fredona "La vie en rose" şi zâmbea şi-n somn.

A raspberry kiss

Girls of Summer

A fallen leaf is nothing more than a summers wave good bye

Şi toamna a rămas tot gri

Am fost un greier. Toată vara am cântat. Am zdrăngănit chitara ceea şi-mi dădea o stare de bine. Eram înconjurată de furnici fericite ce mă făceau să zâmbesc în fiece dimineaţă când mă trezeam. Îmi erau prietene şi-mi dădeau încredere în mine. Visam şi ştiam că de la vis la realitate nu e decât un acord de chitară. Trebuia doar să-mi iasă. De curând, am prins o frunză căzând. M-am uitat în jur, nu era singura. -"Hehe, toamna!" mi-am zis. A venit toamna. Mi-am pus chitara cu corzile ei tocite undeva într-un colţ. S-a umplut de praf deja. Furnicile, au început să-şi ascundă feţele şi să întrebe mai rar de mine. Au început să plece. Mi-au furat din vise, le-au luat cu ele. Nu le mai văd când închid ochii, nu le mai simt.
-"Ştii? Eu eram acel pierde-vară de care tot râdeam!" Eu am pierdut vara asta şi nici nu am simţit că a trecut pe lângă mine. Eu mi-am făcut speranţe că atunci când îţi doreşti să trăieşti într-o lume roz, n-are cum să fie, decât roz. Şi nu e roz. E gri, ca şi toamna de-afară. Ţi-aminteşti? Păşeam pe scoici pentru că-mi plăcea sunetul lor, spărgându-se. Şi stăteam pe mal să ascult valurile cum se izbesc de mine. Şi ne cufundam tălpile în nisip. Tot ce aud acum, sunt paşii mei pe podeaua rece a camerei. Şi vântul de-afară. Şi chitara o mai aud din când în când în mintea mea, şi-mi spun că mi se pare. Dar ea îmi cântă încet în suflet. E-atât de toamnă şi acolo. Şi tu ştii.

Fericirea... Fericirea mea e un bilet. Iar biletul meu e spre fericire. Şi-mi doresc să fie un bilet "dus" şi fără cale de întoarcere.

Meet Summer

Bâlea Lac

Pinhole results

Un ac, o gaură, un film, o cutie de chibrituri şi multă răbdare.

P.S. Nu-s mulţumită de rezultat, dar a meritat încercarea. A fost amuzant. :D

Când Dana se joacă

Matchboxpinhole

Am făcut-o şi pe-asta. :)

Revin cu rezultatul după ce developez filmul. Răbdare!

Macrofotografie

Then and now

Colegii din liceu.
Diferenţa - 8 ani (lumină)

Ieri, când eram copil

Nu demult, copilăream în locurile astea magice. Acum, de fiecare dată când mă întorc aici, mă întorc şi-n timp şi mă văd copila blondă şi creaţă de alta dată, ce umbla desculţă de dimineaţă până seara, smotocea pisicile şi le băga noaptea-n casă pe furiş, se cocoţa în toţi pomii de la stradă, desena în praf şi dormea în coteţ cu câinii.
Copila blondă şi creaţă trăieşte şi-acum în sufletul meu de fiecare dată când revede aceste locuri. :)

Dragă vară, te-ai întors!

La mulţi ani, îngeraşule!

6 ani. Atâţia împlineşte ghemotocul ăsta ce mi-a sărit în braţe într-o zi de iulie şi-a reuşit să-mi cucerească ochii şi sufletul. Era cât o gânganie, cu burtica rotundă, plină de lapte, cu nişte urechi urâte şi un bot lung. Am ştiut de când l-am ţinut în braţe prima dată c-o să rămână lângă mine. Şi-a rămas. Mi-a fost alături când am râs, şi a ţopăit de bucurie cu mine, când am plâns, şi şi-a aşezat nasul pe genunchiul meu şi mi-a spus cu ochii "o să fie bine". Mi-a ţinut cald în fiecare iarnă furişându-se lângă mine, sub plapumă. Ne-am îmbrâncit din pat în fiecare vară pentru că păream insuportabili. Împărţim şi-acum bolul de lapte cu cereale în fiecare dimineaţă şi toate prăjiturelele mai arătoase. Şi îngheţata. :)
Ne tolănim în iarba verde şi-n zăpada proaspăt căzută. Am putea face asta la nesfârşit.
Bert nu e un animal de companie, e un prieten. Bert e încăpăţânat. Bert are aceeaşi minte ca la două luni. E un copil. Bert are defecte. Sforăie când e obosit şi plânge în somn. Urăşte ploaia şi îi e frică de tunete. Bert nu suportă stea fără noi, familia. Bert ştie să îmbrăţişeze frumos. Bert iubeşte ca un om mare. Bert e fericit. Bert mă face să zâmbesc. În fiecare zi. :)

La mulţi ani, sufleţel cu blană!

Dimineţi cu zâmbete