The Knife - Heartbeats LIVE

Un live bun :)... Mie mi-a placut!!!

Mult prea devreme...

Au trecut 2 ani... si cateva zile... parca era 29 noiembrie. Cea mai urata metoda de a anunta moartea cuiva e printr-un sms. "Ce e asta, o gluma proasta? Nu poate fi o gluma proasta, o stiu pe fata asta si nu cred ca ar face asa ceva." Am sunat sa ma conving! "Cum? De ce? Cand? De ce aflu de la tine, si colegii mei de grupa nu spun nimic?" Intrebari fara raspuns... un lucru era clar, el murise cu o zi inainte. Se presupunea ca in accident de masina. Atat stiam, a traversat prin loc nepermis. In ziua aceea am fost manioasa pe el... "De ce nu s-a uitat cand a traversat? De ce nu a traversat pe unde trebuia? Era vina lui?" Intrebarea "de ce?" e de multe ori o intrebare fara raspuns. Parca sambata am aflat, el murise vineri... Pana luni cand am ajuns la facultate imi veneau tot felul de idei in cap. "Ma, dar daca e doar un zvon?" Poate n-a patit nimic. Poate nu a plecat acasa si e inca in campus?... Tot felul de idei care ma linisteau putin. Pana luni cand mi s-a confirmat. Vezi o poza la intrare, lumanari si flori...era clar ca nu era o aniversare... ci un om a plecat dintre noi. Nici nu-mi mai amintesc reactia, probabil am plans, atat. Colegii mei erau si ei tacuti, stiau, si asta dinaintea mea. Eu de ce a trebuit sa aflu ultima? Sunt atat de sensibila incat nu pot face fata unei tragedii? Nu stiu. Oricum cateva zile m-am simtit foarte ciudat. Nu prea aveam tangente cu acel baiat, nu prea aveam niciunul. Totusi imi parea atat de rau. Cu o zi inainte sa plece acasa (trebuia sa-si rezolve cu actele pentru scoala de soferi) am stat in aceeasi banca. Foarte ciudata si chestia asta, a fost prima si ultima data, din pacate. Am ascultat muzica si mi-amintesc ca mi-a zis : "Ce muzica ciudata asculti si tu ma Dana!" si cu toate ca i se parea ciudata a continuat sa o asculte. Am vorbit cateva minute bune atunci, abia astepta sa inceapa cursurile de sofat, abia astepta sa ajunga acasa, primise un telefon nou. Parea fericit. Imi amintesc, de multe ori ma intalneam cu el dimineata in metrou, lucra de noapte. Abia astepta sa ajunga in camera de camin sa se odihneasca.

Cum s-a produs tragedia? Intr-adevar accident de masina.Vinovat sau nu? Nu se stie si probabil nici nu se va afla. Din cate am inteles a fost lovit de o masina si aruncat intr-un sant. Soferul cica ar fi fugit initial dar s-a intors. Nu a murit pe loc. A ajuns chiar la un spital in Barlad. I-au fost bagate picioarele in gips. A murit in drum spre un spital din Vaslui. Motivul? Din ce am auzit... o coasta i-a strapuns un plaman, probabil provocand o hemoragie (nu ma pricep la medicina, dar imi imaginez ca e un lucru grav sa stai cateva ore cu o coasta infipta in plaman), medicii au fost atat de atenti... i-au bagat picioarele in gips si l-au trimis mai departe. Intrebari la care nu am gasit nici acum raspuns si nu cred ca va fi in stare vreodata cineva sa-mi explice: "Unde e vinovatul?" cica s-ar afla in Italia. "De ce medicii nu au fost nici de data asta mai atenti?"

Baiatul asta avea 21 de ani, neimpliniti. Merita sa traiasca. Era fericit! "De ce i s-a intamplat asta? Ceas rau? Asa i-a fost scris? Avem dreptul sa luam vietile oamenilor si apoi sa disparem ca si cand nu s-a intamplat nimic? O sa ne judece Dumnezeu pentru asta?" Numai El stie. Nu e drept ce s-a intamplat, de asta sunt foarte constienta. Nu e drept cum oamenii pleaca de langa noi, fara sa-si ia la revedere, nu e drept ca nu stim ce ne aduce ziua de maine. Mi se pare nedrept si faptul ca din atatia colegi pe care ii am nu si-a adus niciunul aminte de el, macar sa tina un moment de reculegere, nici macar eu. Asta se intampla dupa ce mori, esti uitat? Atat de repede trecem peste o tragedie, peste o durere atat de mare? E trist ca a plecat de langa noi atat de repede, e trist ca medicii nu i-au dat o sansa, trist ca nu ne mai amintim de el.

Sper macar atat... ca Dumnezeu i-a fost alaturi si nu l-a lasat singur in acele clipe grele prin care a trecut. Odihneasca-se in pace!

IN MEMORIA COLEGULUI NOSTRU CRUCEANU ADRIAN! SA NE IERTI CA TE-AM UITAT!

Forever autumn...

Ordinary but magical...

Salvati ursul carpatin!

Ursoaica Maia m-a facut sa scriu acest articol cu toate ca ursii au fost preferatii mei dintotdeauna (as fi putut scrie mai demult despre ei) . Zilele trecute am vazut o poza cu un urs, intr-o cusca de fier, cu labele din fata pline de sange, se citea pe fata ei durerea. Era ursoaica Maia, de 6 ani. Toti acesti 6 ani a trait intr-o cusca. Din cauza stresului a ajuns sa-si manance labele din fata, si, desi operata de mai multe ori, hemoragia a fost atat de puternica incat aceasta a trebuit eutanasiata.

"Ursii sunt protejati de lege, fiind pe cale de disparitie in Europa. In Romania, ursul se vaneaza limitat si numai in cazul in care exista o suprapopulatie, vanatoarea fiind permisa numai in anumite sezoane".Prin tinerea lor in captivitate, eu inteleg incalcarea unei legi. De ce mai sunt protejati, atunci? E foarte clar ca asta m-a inrait cel mai tare impotriva autoritatilor din Romania. Animalele in tara asta nu au legi. Am aflat despre Asociatia Libearty care se ocupa de eliberarea ursilor captivi si transportarea acestora in Rezervatia de ursi de la Zarnesti. E de admirat acest lucru. Ma intreb insa, cat la suta din populatie se implica in aceasta campanie?Nu vreau sa ma gandesc la procent, vreau doar sa cred ca ne implicam, si intr-o zi ne vom implica si mai multi (semneaza petitia http://www.milioanedeprieteni.org/html/implica-te.html pentru eliberarea ursilor captivi de pe intreg teritoriul Romaniei).

Imagini din Rezervatia Libearty, Zarnesti- Fotografii Bradut Florescu (www.hotnews.ro)

"In aprilie 2007 ursoaica Maria a fost eliberata, in rezervatia de ursi de la Zarnesti. Maria a fost recuperata din benzinaria Lutsch 2000, in judetul Alba, unde era tinuta intr-o cusca ce ii oferea doar beton, fier si suferinta. Ulterior confiscarii, Maria a stat in carantina si a primit ingrijirile de care avea nevoie, in raiul ursuletilor de la Libearty Zarnesti. Ursoaica fost eliberata intr-un tarc de cateva mii de metri patrati, unde poate face baie in propriul ei bazin si de unde poate privi pana la sfarsitul vietii, Piatra Craiului.

Ursul Tex, tinut captiv intr-un grajd din incinta fabricii de uraniu din Feldioara, a fost eliberat tot in aprilie 2007 de o echipa a rezervatiei „Libearty” din Zarnesti. Dupa ce la inceput proprietarul lui Tex s-a opus eliberarii, pana la urma el a permis echipei „Libearty“ sa sedeze si sa transporte ursul in rezervatia din localitatea Zarnesti. Tex a fost cumparat in 2001 de la Gradina Zoologica din Brasov, de o persoana fizica. Pe factura emisa la efectuarea tranzactiei sunt inscrisi „doi pui de urs carpatin“."

(conform http://www.hotnews.ro/)

Libearty a reusit eliberarea si salvarea mai multor ursi captivi! Cu siguranta alti ursi tinuti in captivitate vor fi eliberati in Rezervatia de la Zarnesti.

Nu numai ursii sunt maltratati!

Urasc faptul ca trebuie sa vad in fiecare zi la TV cum unii au mai schingiuit o pisica in scara blocului, cum altul si-a batut calul pana l-a ucis, cum se implica televiziunile in campanii de genul, (pentru rating mai mult) insa nimeni nu face nimic. Am vazut atatea zile la rand acel filmulet cu pisica maltratata in scara blocului, insa nu am auzit sa li se fi dat vreo pedeapsa "criminalilor" alora. Acum vreo 2 luni am gasit o pisica moarta in parcarea blocului unde locuiesc. Cum moarta? Lovita de masina, si nu e prima, e a 3-a (culmea!) pe care am vazut-o eu, probabil or fi fost mai multe omorate in aceeasi situatie. "Criminalul"? Habar n-am, probabil unul dintre acei "soferi de Formula 1" care intra si ies zilnic din parcare. Am zis ca trebuie sa fac ceva si am facut. Am trimis un mail Primariei sectorului si culmea mi s-a si raspuns. Am apreciat. Insa raspunsul nu a fost tocmai cel pe care-l asteptam. Am solicitat montarea unor sicane pentru reducerea vitezei, nimic mai mult. Un anume domn (director executiv inginer) mi-a zis in felul urmator: "Ne pare rau dar avem pareri diferite asupra chestiunii ridicate de dumneavoastra. Locul masinilor este pe drumul public iar al pietonilor, mari si mici, in casa, pe trotuare, in locuri de joaca pentru copii etc, dar nu in parcare. Parcarea face parte din drumul public, automobilistii platesc locul de parcare si nu mai au nevoie de sicane.Reguli de comportare, atat cat sunt cuprinse in doua brosuri,sicane, restrictii , limitari de viteza, radaruri (rusine domn director inginer...la noi in dictionar "le zice radare"), politie, fisc, toate sunt pe capul soferului. " Deci, cel mai bine ar fi sa ne izolam cu totii in casa, sa folosim numai trotuarele (in zona unde locuiesc eu nu mai exista asa ceva, datorita parcarilor), copiii sa ni se joace in locurile special amenajate (la 500 m departare de casa), iar animalele de companie la fel, sa fie plimbate in locurile special amenajate (in jur de 3 am vazut in cartier). Pana la urma de ce ne mai zbatem? Sa se trezeasca un anume director inginer d-asta si sa-ti spuna ca locul pietonilor e in casa? Ca incidente se intampla la tot pasul? Si ca astfel de incidente sunt inevitabile? Pai normal, la noi in tara asta trebuie mai intai sa se intample o tragedie si apoi sa se ia masuri (probabil multi ma critica..."era doar o pisica", ganditi-va la un copil, nu neaparat la o pisica). Vrem sa fim respectati, vrem sa traim ca in Occident, asta nu o sa se intample niciodata atata timp cat asteptam sa ne pice din cer si nu ne vom implica. De ce toate tarile din UE au legi ale animalelor si noi nu? De ce in America exista deja Politia animalelor iar in Romania nu? Ei bine, oamenii astia se implica...se implica in orice campanie si sustin cum pot, semneaza petitii si fac donatii. Se ofera voluntari si ii indeamna si pe altii sa se alature. De ce noi nu putem fi ca ei? Oare nu vrem? Sau nu ne pasa? De ce trebuie intai sa trecem peste o tragedie si apoi sa ne gandim la masuri. Nu stiu cate dintre masuri se pun in aplicare. Probabil foarte putine. Nu stiu cum i-am putea convinge totusi pe oameni sa se implice mai mult. Reportajele la stiri nici pe mine nu ma atrag si de cele mai multe ori schimb postul. Si ce? Iar imi arata Esca sau mai stiu eu cine cum au mai maltratat unii niste animale. Nu intereseaza pe nimeni asta. E doar o stire ca oricare alta. Ne place violenta, asta e adevarat. O vedem si o auzim la stiri in fiecare zi. Face parte din viata noastra. Insa nu stiu cati dintre noi s-au gandit sa o opreasca sau macar sa ajute la stoparea ei. Ar trebui sa ne implicam mai mult si in salvarea acestor suflete. E cazul sa tragem un semnal de alarma si sa nu-l "ridicam" pana nu rezolvam ceva legat de asta.

Putem fi mai buni, mai umani.

Suflete...

Dor de vara...