Now I know how I plan to make things easier for everyone including me...


marți, 4 decembrie 2007

Mult prea devreme...

Au trecut 2 ani... si cateva zile... parca era 29 noiembrie. Cea mai urata metoda de a anunta moartea cuiva e printr-un sms. "Ce e asta, o gluma proasta? Nu poate fi o gluma proasta, o stiu pe fata asta si nu cred ca ar face asa ceva." Am sunat sa ma conving! "Cum? De ce? Cand? De ce aflu de la tine, si colegii mei de grupa nu spun nimic?" Intrebari fara raspuns... un lucru era clar, el murise cu o zi inainte. Se presupunea ca in accident de masina. Atat stiam, a traversat prin loc nepermis. In ziua aceea am fost manioasa pe el... "De ce nu s-a uitat cand a traversat? De ce nu a traversat pe unde trebuia? Era vina lui?" Intrebarea "de ce?" e de multe ori o intrebare fara raspuns. Parca sambata am aflat, el murise vineri... Pana luni cand am ajuns la facultate imi veneau tot felul de idei in cap. "Ma, dar daca e doar un zvon?" Poate n-a patit nimic. Poate nu a plecat acasa si e inca in campus?... Tot felul de idei care ma linisteau putin. Pana luni cand mi s-a confirmat. Vezi o poza la intrare, lumanari si flori...era clar ca nu era o aniversare... ci un om a plecat dintre noi. Nici nu-mi mai amintesc reactia, probabil am plans, atat. Colegii mei erau si ei tacuti, stiau, si asta dinaintea mea. Eu de ce a trebuit sa aflu ultima? Sunt atat de sensibila incat nu pot face fata unei tragedii? Nu stiu. Oricum cateva zile m-am simtit foarte ciudat. Nu prea aveam tangente cu acel baiat, nu prea aveam niciunul. Totusi imi parea atat de rau. Cu o zi inainte sa plece acasa (trebuia sa-si rezolve cu actele pentru scoala de soferi) am stat in aceeasi banca. Foarte ciudata si chestia asta, a fost prima si ultima data, din pacate. Am ascultat muzica si mi-amintesc ca mi-a zis : "Ce muzica ciudata asculti si tu ma Dana!" si cu toate ca i se parea ciudata a continuat sa o asculte. Am vorbit cateva minute bune atunci, abia astepta sa inceapa cursurile de sofat, abia astepta sa ajunga acasa, primise un telefon nou. Parea fericit. Imi amintesc, de multe ori ma intalneam cu el dimineata in metrou, lucra de noapte. Abia astepta sa ajunga in camera de camin sa se odihneasca.
Cum s-a produs tragedia? Intr-adevar accident de masina.Vinovat sau nu? Nu se stie si probabil nici nu se va afla. Din cate am inteles a fost lovit de o masina si aruncat intr-un sant. Soferul cica ar fi fugit initial dar s-a intors. Nu a murit pe loc. A ajuns chiar la un spital in Barlad. I-au fost bagate picioarele in gips. A murit in drum spre un spital din Vaslui. Motivul? Din ce am auzit... o coasta i-a strapuns un plaman, probabil provocand o hemoragie (nu ma pricep la medicina, dar imi imaginez ca e un lucru grav sa stai cateva ore cu o coasta infipta in plaman), medicii au fost atat de atenti... i-au bagat picioarele in gips si l-au trimis mai departe. Intrebari la care nu am gasit nici acum raspuns si nu cred ca va fi in stare vreodata cineva sa-mi explice: "Unde e vinovatul?" cica s-ar afla in Italia. "De ce medicii nu au fost nici de data asta mai atenti?"
Baiatul asta avea 21 de ani, neimpliniti. Merita sa traiasca. Era fericit! "De ce i s-a intamplat asta? Ceas rau? Asa i-a fost scris? Avem dreptul sa luam vietile oamenilor si apoi sa disparem ca si cand nu s-a intamplat nimic? O sa ne judece Dumnezeu pentru asta?" Numai El stie. Nu e drept ce s-a intamplat, de asta sunt foarte constienta. Nu e drept cum oamenii pleaca de langa noi, fara sa-si ia la revedere, nu e drept ca nu stim ce ne aduce ziua de maine. Mi se pare nedrept si faptul ca din atatia colegi pe care ii am nu si-a adus niciunul aminte de el, macar sa tina un moment de reculegere, nici macar eu. Asta se intampla dupa ce mori, esti uitat? Atat de repede trecem peste o tragedie, peste o durere atat de mare? E trist ca a plecat de langa noi atat de repede, e trist ca medicii nu i-au dat o sansa, trist ca nu ne mai amintim de el.
Sper macar atat... ca Dumnezeu i-a fost alaturi si nu l-a lasat singur in acele clipe grele prin care a trecut. Odihneasca-se in pace!
IN MEMORIA COLEGULUI NOSTRU CRUCEANU ADRIAN! SA NE IERTI CA TE-AM UITAT!

Niciun comentariu: