Now I know how I plan to make things easier for everyone including me...


miercuri, 10 februarie 2010

Doi straini

M-am trezit cu chipul unui străin pe umărul stâng. Mă priveşte cu ochi goi şi trişti. Nu ştiu cine e. E linişte şi îi ascult sufletul zbătându-se de parcă ar vrea să fugă. Suntem străini de patul acesta, de sunetul ceasului şi lumea de-afară. Povestea asta nici nu a început, dar ştiu că nu vreau să se termine.
Îi simt degetele calde plimbându-se uşor peste obrajii mei de copil naiv, petrecându-le peste buzele-mi arse de vânt. Şi tace, şi e atâta linişte în jur. Îmi priveşte ochii reci, plini de întrebări fără răspuns. Îi e dor şi îi e teamă să mi-o spună. Eu simt, şi parcă mi-e de-ajuns.
Nu ştim ce aşteptăm. Noi doar visăm. Privirile noastre se îmbrăţişează, iar buzele nu îndrăznesc să se atingă. Ce ne sperie şi ce ne doboară?
Îndrăznesc să-i sărut podul palmei, iar gestul lui mă sperie. Îşi strânge palma şi o ascunde lângă piept.
Îşi adună gândurile împrăştiate în jurul patului şi dispare fără niciun cuvânt.
Tresar pentru o clipă şi-mi spun: "O să se întoarcă... noi niciodată nu ne-am spus adio."

Un comentariu:

Onics spunea...

frumos. imi place :)