Am ajuns si la snow!

Dupa multele si esuatele mele incercari de a ajunge la munte de cum a dat prima zapada, iata ca a venit si vremea mea. Am vazut in sfarsit raza aia de soare pe care o tot asteptam pe strada mea si nu avea de gand sa se arate. Si totusi se pare ca asteptarea mea a meritat. M-am tot holbat la meteo, starea partiilor, intreaba ici colo oameni care fusesera de curand si raspunsul era acelasi: partiile sunt pline de pamant si pietre, se schiaza doar in Sinaia la 2000 si Busteni, dar si acolo asa si asa. Dezamagitor, ce sa zic. Pana la urma am zis: poate da norocul peste mine. Sau o sa ninga peste noapte. Zis si facut, vineri dimineata am plecat spre munte, destinatia Busteni. Cand am ajuns, ce sa vad. Zapada se vedea ceva pe creste si la un moment dat pe strada pensiunii am zarit si partia. Cel putin era alba. Am zis sa trag un pui de somn, eram trezita de la 4. (stau prost cu somnul inainte de excursii, examene, zile importante :P) Cand m-am trezit nu mi-a venit sa cred ce vedeam pe fereastra. Ningea intr-un mare fel si cativa centimetrii de zapada erau asternuti. Imi trecuse si foame si tot, nu stiam cum sa ma imbrac mai repede si sa o tai spre partie.

Eram in al noua-lea cer cand am vazut ca partia e destul de goala si ca zapada era din belsug, cat sa-mi amortizeze cazaturile. M-am bucurat pe deplin de zapada. Am cazut cu pofta, am facut ingerasi (ingerasi snowboarderi, chiar), m-am tavalit precum un snitel in ou si am gustat din zapada. Ma simteam un copil sau de ce nu, ca Bert cand da prima zapada si innebuneste de placere. :)
Bineinteles ca nu au lipsit nici peripetiile, ca trebuiau sa fie si ele cateva. La una din coborari, imi legam casca si sa-mi pun gogglesii, cand vad ca zboara pe langa mine o placa. N-avea cum sa fie a mea pentru ca o proptisem bine in zapada. Ei bine, a mea era. A zburat de sus de la pornire-Kalinderu, vreo 200m, a maturat si doi schiori in cale si s-a oprit undeva in rapa intr-un brad. Ma asteptam sa o adun bucatele, dar pot spune ca am avut noroc. Si-a tras o "cicatrice" pe talpa undeva la coada. (am inteles ca se repara, pfiuu) Si cazaturile cu snow-ul nu au fost chiar atat de puternice, dar am avut parte si de durere provocata de altfel de cazaturi. Am alunecat pe niste scari intr-un pub (deh, aveau semn de atentie la cap, dar de podea umeda nici vorba) si am cazut destul de frumusel pentru ca am simtit 2 muchii direct pe coloana. :D Iar cu alta lovitura m-am pricopsit exact in tibie. Am alunecat la intrarea in pensiune, pe gresie, insa nici acum nu stiu in ce m-am lovit. Dar s-a lasat cu vanataie. Bine ca au fost doar astea si nu mai multe.
Ma bucur nespus ca am ajuns, ca am avut parte de momente amuzante, de aer curat, de zapada si adrenalina. Chiar le duceam dorul. Si parca le mai duc putin.
(Sper sa fentez sesiunea ce urmeaza si sa mai dau o fuga, una cat de mica)
Si acum mai postez ceva poze ca astea sunt baza. :P

Si partia Kalinderu, in toata splendoarea ei:

Va urma...