De cladirea asta ma leaga multe. Cel putin, "bucatele" din copilaria mea au trecut pe-aici. Zilele de repetitii obositoare ma faceau sa-mi doresc sa fiu un copil normal. Sa ies la joaca dupa scoala, ca toti ceilalti. Nu am regretat niciodata absenta mea pe maidane. Am avut timp si pentru joaca. Doar ca oboseala era o povara mult prea grea pentru acea perioada.
Ma intreb cati din generatia mea au trecut de usile Ateneului? Macar pentru un spectacol. Cati au avut ocazia sa-i calce scenele si cati au simtit bucuria aplauzelor in lumina reflectoarelor? Tin minte ca aveam un singur vis. Atatea si atatea scene am atins cu varful picioarelor, insa, eu voiam sa dansez la Ateneu. Si visele copiilor intotdeauna se-mplinesc. :)
Regret doar faptul ca cea mai frumoasa perioada din viata unui om e atat de scurta. Copilaria...
Alexandrina Hristov - Avionul de aur
Asculta mai multe audio Muzica »
2 comentarii:
hei! visele mele nu se implinesc, am batut si din palme si din picioare si tot nu au avut finalul mult asteptat...care`i secretul?!
hehe... visele adultilor se implinesc mai greu. Pentru ca ei uita sa mai spere. :)
Nu cred ca ai avut un vis in copilarie si nu ti s-a indeplinit. :P
Secretul?? E ca nu mai suntem copii. :)
Visele noastre costa bani. Asa ca, sa nu uitam nicicand sa fim copii. :)
Trimiteți un comentariu