Pretty in red

Model: Cristina

In the silence of the night

Fly me to the Moon and let me play among the stars.

Bert, ciobănescul polar.

Nu ştiu despre voi, dar noi suntem topiţi după zăpadă. :-)

My frozen World

Bonus:

Gânduri de noiembrie

În fiecare toamnă suntem învăluiţi în melancolie, şi-n fiecare toamnă dăm vina pe ea.
Pe mine, în fiecare toamnă mă chinuie câte-un dor. Sau mai multe.
Mi-e dor să râd. Întotdeauna am văzut râsul o foarte bună terapie.
Mi-e dor să sune ceasul la 5am şi să-l opresc mormăind. Mi-e dor să merg în zori de zi la facultate. Da, alea 12 staţii de metrou şi încă 5 de tramvai.
Mi-e dor să merg cu mama şi tata de mână, în fiecare duminică, în Cişmigiu.
Mi-e dor să zâmbesc străinilor pe stradă doar să le văd reacţia. N-am mai făcut asta demult.
Mi-e dor să mai cred că fericirea stă în lucruri mărunte.
Mi-e dor să mă pierd într-un oraş străin cu mâna strâns lipită de aparatul foto.
Mi-e dor să mă îndrăgostesc în fiecare zi. De aceeaşi persoană.
Mi-e dor să fac un om de zăpadă. Sau un castel de nisip.
Mi-e dor să alerg desculţă pe uliţa plină de praf a bunicilor mei.
Mi-e dor să mănânc o prăjitură într-o cofetărie.
Mi-e dor să lipesc frunze uscate pe foi de desen şi să le pictez.
Mi-e dor să visez. Pentru mine, visătorii sunt nemuritori.
Uneori mi-e dor de mine. Cea care fredona "La vie en rose" şi zâmbea şi-n somn.

A raspberry kiss

Girls of Summer

A fallen leaf is nothing more than a summers wave good bye

Şi toamna a rămas tot gri

Am fost un greier. Toată vara am cântat. Am zdrăngănit chitara ceea şi-mi dădea o stare de bine. Eram înconjurată de furnici fericite ce mă făceau să zâmbesc în fiece dimineaţă când mă trezeam. Îmi erau prietene şi-mi dădeau încredere în mine. Visam şi ştiam că de la vis la realitate nu e decât un acord de chitară. Trebuia doar să-mi iasă. De curând, am prins o frunză căzând. M-am uitat în jur, nu era singura. -"Hehe, toamna!" mi-am zis. A venit toamna. Mi-am pus chitara cu corzile ei tocite undeva într-un colţ. S-a umplut de praf deja. Furnicile, au început să-şi ascundă feţele şi să întrebe mai rar de mine. Au început să plece. Mi-au furat din vise, le-au luat cu ele. Nu le mai văd când închid ochii, nu le mai simt.
-"Ştii? Eu eram acel pierde-vară de care tot râdeam!" Eu am pierdut vara asta şi nici nu am simţit că a trecut pe lângă mine. Eu mi-am făcut speranţe că atunci când îţi doreşti să trăieşti într-o lume roz, n-are cum să fie, decât roz. Şi nu e roz. E gri, ca şi toamna de-afară. Ţi-aminteşti? Păşeam pe scoici pentru că-mi plăcea sunetul lor, spărgându-se. Şi stăteam pe mal să ascult valurile cum se izbesc de mine. Şi ne cufundam tălpile în nisip. Tot ce aud acum, sunt paşii mei pe podeaua rece a camerei. Şi vântul de-afară. Şi chitara o mai aud din când în când în mintea mea, şi-mi spun că mi se pare. Dar ea îmi cântă încet în suflet. E-atât de toamnă şi acolo. Şi tu ştii.

Fericirea... Fericirea mea e un bilet. Iar biletul meu e spre fericire. Şi-mi doresc să fie un bilet "dus" şi fără cale de întoarcere.