Ateneul. Ma bucura faptul ca a ramas "in picioare" si ca este foarte bine intretinut. Se afla printre cele mai frumoase cladiri din Bucuresti. In topul cladirilor mele preferate din capitala, este pe primul loc. De cladirea asta ma leaga multe. Cel putin, "bucatele" din copilaria mea au trecut pe-aici. Zilele de repetitii obositoare ma faceau sa-mi doresc sa fiu un copil normal. Sa ies la joaca dupa scoala, ca toti ceilalti. Nu am regretat niciodata absenta mea pe maidane. Am avut timp si pentru joaca. Doar ca oboseala era o povara mult prea grea pentru acea perioada. Ma intreb cati din generatia mea au trecut de usile Ateneului? Macar pentru un spectacol. Cati au avut ocazia sa-i calce scenele si cati au simtit bucuria aplauzelor in lumina reflectoarelor? Tin minte ca aveam un singur vis. Atatea si atatea scene am atins cu varful picioarelor, insa, eu voiam sa dansez la Ateneu. Si visele copiilor intotdeauna se-mplinesc. :)
Regret doar faptul ca cea mai frumoasa perioada din viata unui om e atat de scurta. Copilaria...