-"Ştii? Eu eram acel pierde-vară de care tot râdeam!" Eu am pierdut vara asta şi nici nu am simţit că a trecut pe lângă mine. Eu mi-am făcut speranţe că atunci când îţi doreşti să trăieşti într-o lume roz, n-are cum să fie, decât roz. Şi nu e roz. E gri, ca şi toamna de-afară. Ţi-aminteşti? Păşeam pe scoici pentru că-mi plăcea sunetul lor, spărgându-se. Şi stăteam pe mal să ascult valurile cum se izbesc de mine. Şi ne cufundam tălpile în nisip. Tot ce aud acum, sunt paşii mei pe podeaua rece a camerei. Şi vântul de-afară. Şi chitara o mai aud din când în când în mintea mea, şi-mi spun că mi se pare. Dar ea îmi cântă încet în suflet. E-atât de toamnă şi acolo. Şi tu ştii.
Fericirea... Fericirea mea e un bilet. Iar biletul meu e spre fericire. Şi-mi doresc să fie un bilet "dus" şi fără cale de întoarcere.
