Today's mood

• M-am trezit cu un miros puternic de mucenici ce îmi invada nările. Ador mirosul ăsta. E acelaşi sentiment ca în apropierea Crăciunului, numai că atunci te bântuie mirosul de cozonac. :)
• Am încercat să mă odihnesc bine, însă mai mult m-am chinuit. Nu-i asta o problemă. Mai bine să am restanţe mari la somn, decât la viaţă.
• Durerea aceea şi-a făcut din nou apariţia... Nu ştiu ce să mai cred. Aştept.
  
• Mama a venit dimineaţă la mine în cameră şi se uita ca un copil ce îşi aşteaptă cadoul de ziua lui. Voia să o pup şi să îi spun "La mulţi ani, Mamă!" (Îi desenez acum o felicitare, aşa cum făceam cand eram copil :) Abia aştept să-i văd reacţia :p)
• Unchiul meu mi-a adus flori şi bomboane de ciocolată. Mi-e dor de tata.
  
• Mi s-a facut un dor nebun de mare. De plaja pustie din Mamaia peste care am dat anul trecut pe la mijlocul lui mai.
• Am chef să zac pe un deal verde cu ochii închişi şi să simt parfumul florilor de tei.
• E ciudat cât de uşor un străin poate intra în viaţa ta, în sufletul tău şi reuşeşte să lase o urmă. :)

Şi mă opresc aici.

Mi-e silă...

Nu am nimic cu nimeni şi nu vreau să mă înţelegeţi greşit. (Oricum nu mă interesează dacă vă regăsiţi cumva în ceea ce am să scriu mai jos)
Românii sunt grandomani. Nişte îngâmfaţi fără pereche. Suferiţi după lucruri scumpe şi "la modă". Cred că am să-mi notez în calendar, ca zi sfântă, acea zi când n-o să mai văd măcar un Iphone "amprentat" la greu, lângă mine în metrou. Când n-or să-mi mai sară în ochi, unghiile false, bine date cu polish, eventual şi câteva inimioare roz pe ele, pentru că aşa e în trend.
Îmi irita retina "oamenii de zăpadă". Băi, toate fetele se îmbracă în alb, din cap până în picioare. Care-i faza? Faceţi reclamă la înălbitor sau ceva de genul? Sau vă îmbrăcaţi în ceşti, ca să atârne mai bine geanta de toarta voastră numită mână.(ştiţi poziţia braţului în sus, cu geanta atârnată!?). Geanta, bineînţeles, să fie Fendi, Vuitton sau Gucci (fake desigur). E la modă. Ai doar tu şi 89,9% dintre femeile din România. La fel, aceeaşi boală o am şi pe ochelarii de soare meeeega cool cu logo-ul "mic" la vedere. De asemenea fake-uri. La Mc nu se mai mănâncă bine, decât cu laptop-ul în faţă, navigând pe internet. Trăiască free-wireless-ul! ;) A avea un laptop în faţă atunci când băgaţi în voi un Big Mac nu vă face deloc mai interesanţi sau mai ocupaţi. La fel şi cu cititul în metrou am o problemă. Subteranul vă măreşte capacitatea de concentrare, să înţeleg.
Unde vă este originalitatea oameni buni? Lipşeste cu desăvârşire! A fi sau a părea un om înstărit n-o să te facă neapărat mai interesant. A încerca să pari un om cult n-o să te facă mai deştept.
Mi-e silă, sincer. Mi-e silă pentru că văd asta în fiecare zi, şi peste tot. Mă înconjoară şi mă sufocă.

Mi-e silă să vă privesc, mi-e silă că trăiesc printre voi...

Spring outside, spring in my soul

Prăjitura Pudding

Azi am "prăjiturit". Şi am făcut atâta caz din asta, încât m-am simţit nevoită să vă împărtăşesc reţeta mamei mele.

Ingrediente:

• 1 si 1/2 pachet biscuiţi-Petit Beurre (460g-vezi supermarket);
• 3 pliculeţe pudding (diverse arome);
• 1,5 l lapte;
• 2 pliculeţe zahăr vanilat;
• 7 linguri zahăr;
  
• esenţa rom;
• dupa preferinţe: fulgi de ciocolată, de cocos, alune, jeleuri, etc.

Mod de preparare:

Aveţi nevoie de o tavă (de plastic/inox-nu tavă pentru gătit). Pe tavă se aşează unul langă altul, biscuiţii într-un strat. Peste biscuiţi se pun câteva linguriţe de sirop răcit, până când aceştia se îmbibă bine.


Prepararea siropului: Se fierb 500ml apă+2 pliculeţe zahăr vanilat+7 linguri zahăr+câteva picături de esenţă de rom. Se răceste, după care se toarnă peste stratul de biscuiţi.
După ce se prepară pudding-ul (se prepară ca pe verso-ul pliculeţului :P), se toarnă într-un strat peste biscuiţii însiropaţi.


Pudding-ul se prepară pe rând în funcţie de aromă. Eu am ales vanilie, caramel şi căpşune.
Se întinde pudding-ul uniform, după care se aşează un alt strat de biscuiţi care se însiropează. Se toarnă a 2-a aromă de pudding, urmând şi ultimul strat de biscuiţi însiropaţi.


Ultimul strat de pudding se nivelează bine şi se lasă pentru a se răci. După ce s-a răcit se pun deasupra fulgi de ciocolată, de cocos, alune. (după gust)
Se ţine la frigider câteva ore şi se serveşte rece. Et voila!


Poftă bună! :)

Bert - Transformer

Bert a suferit diferite modificări. După ce că are el capul mare, trebuia să fie un pic mai ciudat de-atât. Cum ar fi: roz. După care, să se ajungă la verde în varianta finală. Arată chiar haios. Şi toate acestea în viziunea marelui artist Dan Ciurumelea. Ţin să-i mulţumesc pe această cale. :p So, thank you dude! (sper că ai observat cum te-am numit, da?)

Here's the big pink-green bear:

Am ajuns si la snow!

Dupa multele si esuatele mele incercari de a ajunge la munte de cum a dat prima zapada, iata ca a venit si vremea mea. Am vazut in sfarsit raza aia de soare pe care o tot asteptam pe strada mea si nu avea de gand sa se arate. Si totusi se pare ca asteptarea mea a meritat. M-am tot holbat la meteo, starea partiilor, intreaba ici colo oameni care fusesera de curand si raspunsul era acelasi: partiile sunt pline de pamant si pietre, se schiaza doar in Sinaia la 2000 si Busteni, dar si acolo asa si asa. Dezamagitor, ce sa zic. Pana la urma am zis: poate da norocul peste mine. Sau o sa ninga peste noapte. Zis si facut, vineri dimineata am plecat spre munte, destinatia Busteni. Cand am ajuns, ce sa vad. Zapada se vedea ceva pe creste si la un moment dat pe strada pensiunii am zarit si partia. Cel putin era alba. Am zis sa trag un pui de somn, eram trezita de la 4. (stau prost cu somnul inainte de excursii, examene, zile importante :P) Cand m-am trezit nu mi-a venit sa cred ce vedeam pe fereastra. Ningea intr-un mare fel si cativa centimetrii de zapada erau asternuti. Imi trecuse si foame si tot, nu stiam cum sa ma imbrac mai repede si sa o tai spre partie.

Eram in al noua-lea cer cand am vazut ca partia e destul de goala si ca zapada era din belsug, cat sa-mi amortizeze cazaturile. M-am bucurat pe deplin de zapada. Am cazut cu pofta, am facut ingerasi (ingerasi snowboarderi, chiar), m-am tavalit precum un snitel in ou si am gustat din zapada. Ma simteam un copil sau de ce nu, ca Bert cand da prima zapada si innebuneste de placere. :)
Bineinteles ca nu au lipsit nici peripetiile, ca trebuiau sa fie si ele cateva. La una din coborari, imi legam casca si sa-mi pun gogglesii, cand vad ca zboara pe langa mine o placa. N-avea cum sa fie a mea pentru ca o proptisem bine in zapada. Ei bine, a mea era. A zburat de sus de la pornire-Kalinderu, vreo 200m, a maturat si doi schiori in cale si s-a oprit undeva in rapa intr-un brad. Ma asteptam sa o adun bucatele, dar pot spune ca am avut noroc. Si-a tras o "cicatrice" pe talpa undeva la coada. (am inteles ca se repara, pfiuu) Si cazaturile cu snow-ul nu au fost chiar atat de puternice, dar am avut parte si de durere provocata de altfel de cazaturi. Am alunecat pe niste scari intr-un pub (deh, aveau semn de atentie la cap, dar de podea umeda nici vorba) si am cazut destul de frumusel pentru ca am simtit 2 muchii direct pe coloana. :D Iar cu alta lovitura m-am pricopsit exact in tibie. Am alunecat la intrarea in pensiune, pe gresie, insa nici acum nu stiu in ce m-am lovit. Dar s-a lasat cu vanataie. Bine ca au fost doar astea si nu mai multe.
Ma bucur nespus ca am ajuns, ca am avut parte de momente amuzante, de aer curat, de zapada si adrenalina. Chiar le duceam dorul. Si parca le mai duc putin.
(Sper sa fentez sesiunea ce urmeaza si sa mai dau o fuga, una cat de mica)
Si acum mai postez ceva poze ca astea sunt baza. :P

Si partia Kalinderu, in toata splendoarea ei:

Va urma...

Bucharest today-January 5th, 2009

Just an ordinary day in Bucharest.