Dimineţi cu zâmbete

Poezie de vară

De dor

Când mi-e dor, eu zic. Azi, mi-e dor şi tac. De ce mi-e dor? De ce nu ştiu?

20 Aprilie

Zi frumoasă ca mine. :)




Later edit: A fost o zi magică.

Gând

Mi-etaredordemare.

Despre femeie

Femeia este magică.
Femeia ştie să zâmbească frumos.
Femeia se trezeşte în zori, se aranjează pentru a arăta impecabil la serviciu. Asta, chiar dacă lucrează numai printre femei şi n-ar avea pe cine altcineva să impresioneze.
Femeia poate să conducă pe autostradă, cu 140/h, menţinând pedala de accelaraţie cu un pantof cu toc de 10.
Femeia ştie să poarte o rochie cu atitudine.
Femeia ştie să poarte haine masculine şi totuşi, să fie la fel de feminină şi elegantă.
Femeia îl poate linişti pe cel de lângă ea doar cu o îmbrăţişare.
Femeia citeşte.
Femeia adoră florile.
Femeia iubeşte animalele.
Femeia ştie să atragă şi să înnebunească un bărbat.
Femeii îi plac culorile.
Femeia ştie când să spună Stop!
Femeia e hotărâtă.
Femeia nu poate trăi fără muzică.
Femeia visează mult.
Femeia ştie să iubească.
Femeia îşi cumpără mulţi pantofi. De multe ori, nu-i poartă. Nu poate trăi fără.
Femeia crede în jobul perfect.
Femeia îşi doreşte să viziteze Parisul.
Femeia iubeşte marea, o poartă în suflet.
Femeia îşi iubeşte părinţii.
Femeia ştie...

Am început să învăţ să fiu femeie. Îmi place.

[Îi mulţumesc mamei mele pentru că şi-a dorit încă un copil. Îi mulţumesc şi tatălui meu pentru că şi-a dorit atât de mult să fiu băiat. Era puţin probabil să mă fi născut băiat. :) ]

Pot!

Mi-am promis să mă trezesc într-o dimineaţă devreme, să-mi umplu valiza prăfuită cu gânduri bune, să mă îmbrac în zâmbete şi să pornesc oriunde. Şi să te iau cu mine.

Şi-o luam şi pe Piaf cu noi, să ne ţină soarele pe cer.

Şi mirosul de cafea.



Asculta mai multe audio Muzica

Sous le ciel de Paris

Quand je vais être grande...

Sous le ciel de Paris, jusqu'au soir, vont chanter.



Mireille Mathieu - Sous le ciel de Paris

Puzzle...

La început mi s-a părut un joc banal. Şi-atât. Nu îmi doream să mă ating de el. A urmat apoi "încercarea", şi-a reuşit să mă atragă din ce în ce mai mult. Provocare. Răbdare. Mister. Entuziasm. Soluţia finală. Însă acum vorbesc despre un puzzle al vieţii. Un peisaj perfect. Insă cu mii de piese împrăştiate, şi gânduri, fericire şi durere îmbinându-se perfect, dor şi bucurie desenate pe aceeaşi piesă. Două inimi zdrobite în zeci de piese, dar care incă bat. Şi le îmbin în fiecare zi, pe rând, crezând că urmează să le aduc într-o armonie perfectă. Scormonesc de ceva vreme în buzunarele mele, în mintea şi-n sufletul meu crezând că am să găsesc soluţia. Şi caut, şi din nou, aştept.
Lipseşte o piesă. Nebunie, curaj, dorinţă, nu ştiu cum aş putea să îi spun.

Am s-o găsesc...

Dance me to the end of love

Madeleine Peyroux cu "Dance me to the end of love" a lui Cohen.