Un zâmbet

M-am îndrăgostit de-un zâmbet. E prima dată când mi se întâmplă. Il ştiu demult, însă niciodată nu am avut curajul să-l privesc cu inima. Il priveam ca pe un zâmbet oarecare, pe care l-aş putea vedea în orice clipă, la fiecare colţ de stradă şi la fiecare pas pe care îl fac, pe faţa oricărei persoane pe care o privesc. L-am văzut şi astăzi, îmi era adresat mie. Am îndrăznit să îl privesc mai mult şi parcă diferit de cum o făceam până acum. Am închis ochii şi zâmbetul era încă acolo. In mintea mea, se scurgea uşor prin venele mele, până în vârful degetelor. Am să-l păstrez, şi am să încerc să mi-l amintesc de câte ori simt nevoia. Zâmbetul simpatic, ce mi-a mărit pulsul inimii preţ de câteva clipe, zâmbetul de pe faţa obişnuită şi banală a unui "oarecare", zâmbetul care mi-a luminat ziua e încă aici şi mă bântuie. Nu ştiu dacă îmi doresc să plece sau să rămână... ştiu doar că îmi place la nebunie. :-)