Mă trezesc şi închid ochii la loc. Visez. Şi mi se pare atât de real. Vreau să dispar. Să mă găsesc într-o zi de primăvară rătăcind în inima verde a New York-ului. Să-ţi zăresc zâmbetul minunat printre zeci de trecători. Să porţi cardiganul negru pe care ţi l-am dăruit cu ceva vreme în urmă, şi ţi se potriveşte atât de bine. Să mă laşi să te fotografiez printre turturele, în timp ce le hrăneşti. Şi să-mi zâmbeşti fără să mă mai baţi la cap cât eşti de nefotogenic. Arăţi minunat, iar ochii tăi sunt atât de fericiţi. Zâmbesc şi eu, mi-e bine. Şi să ne mutăm din parc pe cea mai înaltă clădire din Manhattan, să privim oraşul zgomotos. Şi să facem asta până se întunecă, iar oraşul îşi aprinde luminile şi devine magic. Noaptea să ne prindă într-un bar new yorkez cu câte-o bere în faţă, după vechile noastre obiceiuri. Parcă visăm. Deschid ochii şi îi închid la loc. Ne găsesc în camera unui hotel modest din Paris. E ora prânzului şi încă stăm tolăniţi în pat. "Ce lene!" - îmi zic. Şi ce plăcut mi se pare să îţi fie lene. Mă bucur că, primul lucru ce-l văd la începutul zilei, e zâmbetul tău. Am lenevit atât de mult, încât am hotărât să sărim peste mic dejun. Intrăm într-o cafenea şi comandăm cafea. Într-un colţ cântă un pianist, şi te privesc cu drag văzând cât eşti de entuziasmat. Mă amuz de ciocolata întinsă pe obrazul tău drept şi de pofta cu care te-ai înfipt în acel croissant. Eu îmi savurez capuccino-ul şi brioşele cu afine pe care le ador. Şi vizităm apoi oraşul pe jos. Ne întindem în iarba verde, desculţi, şi parcă nu ne mai săturăm de vorbit. Ne urcăm în turn şi totul pare atât de minunat. Ca în visele noastre.
Îmi mângâi obrajii, şi părul, şi-mi şopteşti ce însemnă "noi" pentru tine. Şi simt fericirea în suflet şi în vene ca un drog, gata să mă distrugă. Distrus de fericire. Ce durere plăcută!
Şi ne găsim hoinărind pe malul Senei, fredonând un cântec ce l-am auzit la prânz, în cafenea. Ne întoarcem în camera de hotel, în patul nostru învelit cu lene şi-adormim îmbrăţişaţi. Dimineaţa am putea închide iaraşi ochii şi ne-am trezi jucându-ne "de-a v-aţi ascunselea" pe străduţele cu scări din Santorini. Sau am putea face desene pe o plaja cu nisip alb din Sudul Indiei. Visăm. Şi am putea face asta la nesfârşit. Timpul trece peste noi, şi totuşi, visele noastre rămân.
Vreau să dispar... şi să te am prin preajmă. Închide ochii!
duminică, 28 februarie 2010
luni, 22 februarie 2010
Gândul mut
E gândul mut şi trist pe care nu doreşti să-l asculţi.
E ceaţa din sufletul tău, dintr-o dimineaţă târzie de Luni.
E liniştea din mintea ta tulbure, după furtuna ce tocmai a trecut.
Şi ai atatea gânduri în minte pe care nu le poţi înţelege.
Sunt mute...
E dorul mut ce strigă fără glas. Şi totuşi, doare.
E părintele de care ţi-e dor, dar gândul tău mut te împiedică să i-o spui.
E sufletul străin ce intră în viaţa ta cu un singur pas şi pleacă după mii de stări, lăsând în tine atâtea gânduri mute.
E golul din inima ta şi tristeţea ce-o porţi în suflet.
Şi e şi ură, tu totuşi, negi.
Eşti singur... şi ai sufletul sfârşit.
E sfârşitul unui suflet gol, într-o lume rece.
Şi ai atâtea gânduri mute pe care vrei să le asculţi.
Iar timpu-i mut şi el, şi trece...
Asculta mai multe audio Muzica
E ceaţa din sufletul tău, dintr-o dimineaţă târzie de Luni.
E liniştea din mintea ta tulbure, după furtuna ce tocmai a trecut.
Şi ai atatea gânduri în minte pe care nu le poţi înţelege.
Sunt mute...
E dorul mut ce strigă fără glas. Şi totuşi, doare.
E părintele de care ţi-e dor, dar gândul tău mut te împiedică să i-o spui.
E sufletul străin ce intră în viaţa ta cu un singur pas şi pleacă după mii de stări, lăsând în tine atâtea gânduri mute.
E golul din inima ta şi tristeţea ce-o porţi în suflet.
Şi e şi ură, tu totuşi, negi.
Eşti singur... şi ai sufletul sfârşit.
E sfârşitul unui suflet gol, într-o lume rece.
Şi ai atâtea gânduri mute pe care vrei să le asculţi.
Iar timpu-i mut şi el, şi trece...
Asculta mai multe audio Muzica
duminică, 14 februarie 2010
Irina Sârbu
De Irina Sârbu am aflat zilele trecute de la Liviu, când mi-a pasat un link cu o melodie de-a ei. Irina e actriţă, însă nu am avut ocazia să o văd jucând undeva. Ce-i drept, până la link-ul cu pricina, nu ştiam că există. :)
Vocea ei mi se pare adorabilă, îmi place că e îndrăgostită de jazz şi are ceva ieşit din comun care o face foarte placută.
Mai multe despre Irina găsiţi pe website-ul ei : http://irinasarbu.ro/
Vă las cu o melodie.
Vocea ei mi se pare adorabilă, îmi place că e îndrăgostită de jazz şi are ceva ieşit din comun care o face foarte placută.
Mai multe despre Irina găsiţi pe website-ul ei : http://irinasarbu.ro/
Vă las cu o melodie.
miercuri, 10 februarie 2010
Doi straini
M-am trezit cu chipul unui străin pe umărul stâng. Mă priveşte cu ochi goi şi trişti. Nu ştiu cine e. E linişte şi îi ascult sufletul zbătându-se de parcă ar vrea să fugă. Suntem străini de patul acesta, de sunetul ceasului şi lumea de-afară. Povestea asta nici nu a început, dar ştiu că nu vreau să se termine.
Îi simt degetele calde plimbându-se uşor peste obrajii mei de copil naiv, petrecându-le peste buzele-mi arse de vânt. Şi tace, şi e atâta linişte în jur. Îmi priveşte ochii reci, plini de întrebări fără răspuns. Îi e dor şi îi e teamă să mi-o spună. Eu simt, şi parcă mi-e de-ajuns.
Nu ştim ce aşteptăm. Noi doar visăm. Privirile noastre se îmbrăţişează, iar buzele nu îndrăznesc să se atingă. Ce ne sperie şi ce ne doboară?
Îndrăznesc să-i sărut podul palmei, iar gestul lui mă sperie. Îşi strânge palma şi o ascunde lângă piept.
Îşi adună gândurile împrăştiate în jurul patului şi dispare fără niciun cuvânt.
Tresar pentru o clipă şi-mi spun: "O să se întoarcă... noi niciodată nu ne-am spus adio."
Îi simt degetele calde plimbându-se uşor peste obrajii mei de copil naiv, petrecându-le peste buzele-mi arse de vânt. Şi tace, şi e atâta linişte în jur. Îmi priveşte ochii reci, plini de întrebări fără răspuns. Îi e dor şi îi e teamă să mi-o spună. Eu simt, şi parcă mi-e de-ajuns.
Nu ştim ce aşteptăm. Noi doar visăm. Privirile noastre se îmbrăţişează, iar buzele nu îndrăznesc să se atingă. Ce ne sperie şi ce ne doboară?
Îndrăznesc să-i sărut podul palmei, iar gestul lui mă sperie. Îşi strânge palma şi o ascunde lângă piept.
Îşi adună gândurile împrăştiate în jurul patului şi dispare fără niciun cuvânt.
Tresar pentru o clipă şi-mi spun: "O să se întoarcă... noi niciodată nu ne-am spus adio."
duminică, 17 ianuarie 2010
31 ianuarie 2010 - Ne vedem acolo
Mai multe informatii despre concert gasiti pe paginile de myspace ale trupelor : Luna amara si Astero.
duminică, 20 decembrie 2009
duminică, 18 octombrie 2009
joi, 1 octombrie 2009
E toamnă pentru noi...
Trec zilele şi parcă îţi aud paşii şovăind prin frunzele uscate. E toamnă pentru noi, e toamnă în sufletele noastre. Îţi ating mâinile calde, scoase din buzunare străine. Îţi sărut ochii fericiţi şi zâmbetul timid. Te îmbrăţişez şi ne trântim tăcuţi în frunze.
Sunetul oraşului e departe, iar lumea ruginie ne colorează sufletele întristate de pasul grăbit al timpului. Zâmbim către cerul limpede, iar soarele îşi trimite razele în ochii noştri. E linişte. E toamna noastră, iar timpul parcă a tăcut şi el...
Sunetul oraşului e departe, iar lumea ruginie ne colorează sufletele întristate de pasul grăbit al timpului. Zâmbim către cerul limpede, iar soarele îşi trimite razele în ochii noştri. E linişte. E toamna noastră, iar timpul parcă a tăcut şi el...
miercuri, 12 august 2009
My spanish story
Da, am fost in Spania. Prima tara straina pe care o vizitez. Eu si Alex. Alex s-a intors in tara natala, dupa 5 ani, tocmai din Australia. Cum planuisem excursia asta cu cateva luni inainte, nu era altceva de facut decat sa asteptam ziua 1. Si-am pornit. Ma gandeam ca o sa plang in avion sau o sa ma imbat de frica. Nu e frate cum se zice! Mie chiar mi-a placut. Fara tiuituri in urechi, fara noduri in gat si fara lovituri cu capul de tavan la turbulente. Mincinosilor! (voi astia, mai plimbati cu avionul) Primul soc: Madrid, aeroport. Nu am vazut ceva mai mare si mai complicat decat aeroportul ala. Urca, coboara, ba nu, ia liftul. Apoi urca-te in trenul subteran. Urca sau coboara iar, nu mai stiu exact ce am facut. Pana la urma am reusit sa iesim din labirintul ala. Interesant!
Tata ne-a asteptat la aeroport, asa ca am pornit spre Brihuega. Brihuega e un satuc foarte frumos, mie mi-a placut in mod special. Este situat undeva intre dealuri, o fosta cetatuie, imi aminteste tare mult de Sighisoara. Foarte linistit. Cel putin, noaptea era o liniste stranie.
Al doilea soc, prima masa la restaurant in Brihuega. Frate, oamenii astia stau mai mult de 7 ani acasa? Nu am vazut atata amabilitate in viata mea. Bineinteles, era interesul lor, dar cata amabilitate poate incapea intr-un om? :) Foarte multa! Si pentru toata amabilitatea asta, oamenii astia nu iau spaga??? Nu, ne-a fost adus si ultimul eurocent inapoi. In plus, ne-au dat si un saculet cu lavanda pentru masina. Foarte dragut. Pentru mine asta chiar a fost un soc, sincer. :)) Mi-e sila sa dau spaga, indiferent de tipul ei. Mi-e rusine fata de mine. Si totusi la restaurantele de la noi, las. Citesc parca pe fata chelnerilor: 10%, da? Mancarea a fost delicioasa, iar paella a devenit preferata mea. :D Din partea casei am primit un lichior de caise si altul de ierburi. Super gust! Am observat ca astia mananca foarte mult, putin exagerat. Ei nu au ciorbe, mananca niste supe cam ciudatele. Am incercat "gazpacho". Ce numim noi salata de legume, ei o fac suc si o servesc precum o supa. Destul de gustoasa pentru un vegetarian.
Cat despre Brihuega, e plin de fantani arteziene, baruri (cam multe pentru un sat atat de mic :P), oamenii sunt foarte amabili, are o istorie tare frumoasa. Iar "piscina comunala" era un bazin olimplic de pana la 2,80m adancime. Exact de ce aveam nevoie. Am tras o sperietura din cauza unui incendiu (Spania a fost cam mistuita de incendii vara asta). Au ars dealurile din imprejurimea satului, iar fumul a fost insuportabil.
Madridul. In Madrid nu am reusit sa vizitez mare lucru. Mi s-a parut un fel de Bucuresti, mai frumos si mai curat. Foarte aglomerat, intr-adevar. Am dat un tur cu autobuzul in prima zi, iar in cea de-a doua zi am luat-o frumusel la picior. Au o arhitectura foarte frumoasa. 2 zile la rand ne-am plimbat prin magazine. Si ce reduceri!!! :)) Gradina Botanica foarte faina, si plantele din Gara Atocha mi s-au parut superbe. (normal ca mi-a atras atentia ce imi place mai mult).
Cum visul Vicky Critina Barcelona in varianta eu si Alex, s-a spulberat la aflarea pretului biletelor si cazarii, am hotarat sa plecam in partea de sud a Spaniei. Cel putin, aveam mare si acolo. :D Zis si facut, am plecat intr-o gasca de 6 insi, primul oras in care ne-am oprit a fost Algeciras. Orasul asta mi s-a parut dubios. Plin de arabi, destul de murdar si saracacios. Am traversat cu ferryboat-ul stramtoarea, si ne-am oprit in Ceuta, pe continentul vecin, Africa. Cam scump ferry pentru un drum de 45 de minute (87 euro, pfff!). Orasul asta mi s-a parut interesant. Palmierii la ei, erau precum stalpii de telegraf la noi. Curat si ingrijit, marea era atat de sarata, incat, te-ai fi chinuit mult sa te sinucizi prin inec. :)) Plaja foarte frumos amenajata, insa destul de aglomerata dupa pranz. Totusi prea multe natii de oameni. De la arabi, chinezi si tot soiul. O amestecatura, ca sa-i zic asa. :) Multe fieste prin localuri, chiar si pe strazi.
Urmatoarea zi am pornit spre Gibraltar. Din nou cu ferryboat-ul, impresionant drumul la intoarcere. Am vazut delfini, pentru prima data in salbaticie. Se jucau in valurile facute de ferryboat. Superbi! :) In Gibraltar, am mers pe partea englezeasca. Inca de cum am trecut, am avut o mare bucurie. Am fost intampinati cu: "Hi, how are you? Welcome to Gibraltar!" Hello english people, asa mai veniti de-acasa! (Spaniolii nu vorbesc engleza, cam chin sa te intelegi cu ei. Nici noi nu stiam spaniola atat de bine, insa pana la urma am reusit sa nu murim de foame.) Asta ne-a bucurat foarte mult! Gibraltarul mi s-a parut o bucata rupta din rai. Plin de palmieri, leandrii si hybiscus, o frumusete. Cabinele telefonice si autobuzele rosii londoneze ii dadeau un aer foarte british. Mi s-a parut foarte amuzant si interesant cum pista aeroportului se intersecta cu soseaua. La ore fixe, traficul se oprea pentru a se deschide cel aerian. Am urmarit vreo 3 decolari. Nu prea ai ocazia sa vezi un avion decoland sub ochii tai. A fost amuzant. :) Am mancat cea mai buna apple pie si am baut o bere neagra delicioasa. Destul de urat faptul ca, in Gibraltar moneda folosita este lira, iar preturile erau calculate din lire. Cam scump. Mie mi-a placut tare mult Gibraltarul, m-as intoarce acolo de cate ori as avea ocazia.
Ne-am intors in Brihuega dupa placuta excursie si am hotarat sa mai vizitam ceva inainte sa plecam. Mai aveam o zi. Am hotarat sa vizitam Monasterio de Piedra, un parc natural. Impresionant. Multe cascade, demonstratii cu pasari rapitoare, pastravarie, pesteri, ruinele manastirii de piatra si niste peisaje minunate. Am avut nevoie de o zi intreaga sa vizitam totul. Cam asta a fost povestea mea spaniola. Sunt sigura ca va ramane cea mai frumoasa amintire petrecuta cu Alex. Cine stie cand se mai intoarce domnisoara acasa. :p
Impresii? Pai da, ar fi cateva. Spania este o tara frumoasa, cu un turism de invidiat, cu oameni foarte educati si prietenosi. Sunt destui romani acolo care au avut grija sa ne strice imaginea in fata lor.
Nu credeam sa le dau dreptate celor care au petrecut ceva mai mult timp prin alte tari. Mi se spunea des ca "Romania nu se compara". Ei da, am trait asta pe pielea mea si nu credeam ca am s-o spun vreodata. Mie imi place Romania, e o tara superba, dar de ce ai vrea sa ramai intr-o tara unde vezi ca nu exista pic de schimbare, ba din contra e din ce in ce mai rau si nu ai niciun viitor? Nu poti sa speri la un trai decent, nu poti fi multumit de ceea ce esti. Din vina cui? Nu sunt in masura sa dau vina pe cineva pentru ca suntem asa cum suntem. Stiu doar ca imi doresc sa plec de-aici cu prima ocazie ivita. Oriunde in lume, in orice coltisor.
Tata ne-a asteptat la aeroport, asa ca am pornit spre Brihuega. Brihuega e un satuc foarte frumos, mie mi-a placut in mod special. Este situat undeva intre dealuri, o fosta cetatuie, imi aminteste tare mult de Sighisoara. Foarte linistit. Cel putin, noaptea era o liniste stranie.
Al doilea soc, prima masa la restaurant in Brihuega. Frate, oamenii astia stau mai mult de 7 ani acasa? Nu am vazut atata amabilitate in viata mea. Bineinteles, era interesul lor, dar cata amabilitate poate incapea intr-un om? :) Foarte multa! Si pentru toata amabilitatea asta, oamenii astia nu iau spaga??? Nu, ne-a fost adus si ultimul eurocent inapoi. In plus, ne-au dat si un saculet cu lavanda pentru masina. Foarte dragut. Pentru mine asta chiar a fost un soc, sincer. :)) Mi-e sila sa dau spaga, indiferent de tipul ei. Mi-e rusine fata de mine. Si totusi la restaurantele de la noi, las. Citesc parca pe fata chelnerilor: 10%, da? Mancarea a fost delicioasa, iar paella a devenit preferata mea. :D Din partea casei am primit un lichior de caise si altul de ierburi. Super gust! Am observat ca astia mananca foarte mult, putin exagerat. Ei nu au ciorbe, mananca niste supe cam ciudatele. Am incercat "gazpacho". Ce numim noi salata de legume, ei o fac suc si o servesc precum o supa. Destul de gustoasa pentru un vegetarian.
Cat despre Brihuega, e plin de fantani arteziene, baruri (cam multe pentru un sat atat de mic :P), oamenii sunt foarte amabili, are o istorie tare frumoasa. Iar "piscina comunala" era un bazin olimplic de pana la 2,80m adancime. Exact de ce aveam nevoie. Am tras o sperietura din cauza unui incendiu (Spania a fost cam mistuita de incendii vara asta). Au ars dealurile din imprejurimea satului, iar fumul a fost insuportabil.
Madridul. In Madrid nu am reusit sa vizitez mare lucru. Mi s-a parut un fel de Bucuresti, mai frumos si mai curat. Foarte aglomerat, intr-adevar. Am dat un tur cu autobuzul in prima zi, iar in cea de-a doua zi am luat-o frumusel la picior. Au o arhitectura foarte frumoasa. 2 zile la rand ne-am plimbat prin magazine. Si ce reduceri!!! :)) Gradina Botanica foarte faina, si plantele din Gara Atocha mi s-au parut superbe. (normal ca mi-a atras atentia ce imi place mai mult).
Cum visul Vicky Critina Barcelona in varianta eu si Alex, s-a spulberat la aflarea pretului biletelor si cazarii, am hotarat sa plecam in partea de sud a Spaniei. Cel putin, aveam mare si acolo. :D Zis si facut, am plecat intr-o gasca de 6 insi, primul oras in care ne-am oprit a fost Algeciras. Orasul asta mi s-a parut dubios. Plin de arabi, destul de murdar si saracacios. Am traversat cu ferryboat-ul stramtoarea, si ne-am oprit in Ceuta, pe continentul vecin, Africa. Cam scump ferry pentru un drum de 45 de minute (87 euro, pfff!). Orasul asta mi s-a parut interesant. Palmierii la ei, erau precum stalpii de telegraf la noi. Curat si ingrijit, marea era atat de sarata, incat, te-ai fi chinuit mult sa te sinucizi prin inec. :)) Plaja foarte frumos amenajata, insa destul de aglomerata dupa pranz. Totusi prea multe natii de oameni. De la arabi, chinezi si tot soiul. O amestecatura, ca sa-i zic asa. :) Multe fieste prin localuri, chiar si pe strazi.
Urmatoarea zi am pornit spre Gibraltar. Din nou cu ferryboat-ul, impresionant drumul la intoarcere. Am vazut delfini, pentru prima data in salbaticie. Se jucau in valurile facute de ferryboat. Superbi! :) In Gibraltar, am mers pe partea englezeasca. Inca de cum am trecut, am avut o mare bucurie. Am fost intampinati cu: "Hi, how are you? Welcome to Gibraltar!" Hello english people, asa mai veniti de-acasa! (Spaniolii nu vorbesc engleza, cam chin sa te intelegi cu ei. Nici noi nu stiam spaniola atat de bine, insa pana la urma am reusit sa nu murim de foame.) Asta ne-a bucurat foarte mult! Gibraltarul mi s-a parut o bucata rupta din rai. Plin de palmieri, leandrii si hybiscus, o frumusete. Cabinele telefonice si autobuzele rosii londoneze ii dadeau un aer foarte british. Mi s-a parut foarte amuzant si interesant cum pista aeroportului se intersecta cu soseaua. La ore fixe, traficul se oprea pentru a se deschide cel aerian. Am urmarit vreo 3 decolari. Nu prea ai ocazia sa vezi un avion decoland sub ochii tai. A fost amuzant. :) Am mancat cea mai buna apple pie si am baut o bere neagra delicioasa. Destul de urat faptul ca, in Gibraltar moneda folosita este lira, iar preturile erau calculate din lire. Cam scump. Mie mi-a placut tare mult Gibraltarul, m-as intoarce acolo de cate ori as avea ocazia.
Ne-am intors in Brihuega dupa placuta excursie si am hotarat sa mai vizitam ceva inainte sa plecam. Mai aveam o zi. Am hotarat sa vizitam Monasterio de Piedra, un parc natural. Impresionant. Multe cascade, demonstratii cu pasari rapitoare, pastravarie, pesteri, ruinele manastirii de piatra si niste peisaje minunate. Am avut nevoie de o zi intreaga sa vizitam totul. Cam asta a fost povestea mea spaniola. Sunt sigura ca va ramane cea mai frumoasa amintire petrecuta cu Alex. Cine stie cand se mai intoarce domnisoara acasa. :p
Impresii? Pai da, ar fi cateva. Spania este o tara frumoasa, cu un turism de invidiat, cu oameni foarte educati si prietenosi. Sunt destui romani acolo care au avut grija sa ne strice imaginea in fata lor.
Nu credeam sa le dau dreptate celor care au petrecut ceva mai mult timp prin alte tari. Mi se spunea des ca "Romania nu se compara". Ei da, am trait asta pe pielea mea si nu credeam ca am s-o spun vreodata. Mie imi place Romania, e o tara superba, dar de ce ai vrea sa ramai intr-o tara unde vezi ca nu exista pic de schimbare, ba din contra e din ce in ce mai rau si nu ai niciun viitor? Nu poti sa speri la un trai decent, nu poti fi multumit de ceea ce esti. Din vina cui? Nu sunt in masura sa dau vina pe cineva pentru ca suntem asa cum suntem. Stiu doar ca imi doresc sa plec de-aici cu prima ocazie ivita. Oriunde in lume, in orice coltisor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
