Parts of myself...

Eyes wide open

2012-01-06T20:40:00.006Z

Rock în alb şi negru

2011-02-25T23:13:00.004Z

Astero, trupa

2011-02-14T20:07:00.005Z

http://www.myspace.com/trupaastero

Swiss Kiss

2011-02-14T20:00:00.003Z

Model: Loredana

Pretty in red

2011-02-14T19:55:00.002Z

Model: Cristina

In the silence of the night

2011-02-14T19:48:00.001Z

Fly me to the Moon and let me play among the stars.

2011-02-14T19:44:00.002Z

Bert, ciobănescul polar.

2011-02-14T19:40:00.002Z

Nu ştiu despre voi, dar noi suntem topiţi după zăpadă. :-)

My frozen World

2011-01-05T18:00:00.005Z

Bonus:

Gânduri de noiembrie

2010-11-13T13:41:00.006Z

În fiecare toamnă suntem învăluiţi în melancolie, şi-n fiecare toamnă dăm vina pe ea.
Pe mine, în fiecare toamnă mă chinuie câte-un dor. Sau mai multe.
Mi-e dor să râd. Întotdeauna am văzut râsul o foarte bună terapie.
Mi-e dor să sune ceasul la 5am şi să-l opresc mormăind. Mi-e dor să merg în zori de zi la facultate. Da, alea 12 staţii de metrou şi încă 5 de tramvai.
Mi-e dor să merg cu mama şi tata de mână, în fiecare duminică, în Cişmigiu.
Mi-e dor să zâmbesc străinilor pe stradă doar să le văd reacţia. N-am mai făcut asta demult.
Mi-e dor să mai cred că fericirea stă în lucruri mărunte.
Mi-e dor să mă pierd într-un oraş străin cu mâna strâns lipită de aparatul foto.
Mi-e dor să mă îndrăgostesc în fiecare zi. De aceeaşi persoană.
Mi-e dor să fac un om de zăpadă. Sau un castel de nisip.
Mi-e dor să alerg desculţă pe uliţa plină de praf a bunicilor mei.
Mi-e dor să mănânc o prăjitură într-o cofetărie.
Mi-e dor să lipesc frunze uscate pe foi de desen şi să le pictez.
Mi-e dor să visez. Pentru mine, visătorii sunt nemuritori.
Uneori mi-e dor de mine. Cea care fredona "La vie en rose" şi zâmbea şi-n somn.

A raspberry kiss

2010-10-26T11:47:00.000Z

Girls of Summer

2010-10-26T11:45:00.001Z

A fallen leaf is nothing more than a summers wave good bye

2010-10-21T08:23:00.001Z

Şi toamna a rămas tot gri

2010-09-13T19:21:00.007Z

Am fost un greier. Toată vara am cântat. Am zdrăngănit chitara ceea şi-mi dădea o stare de bine. Eram înconjurată de furnici fericite ce mă făceau să zâmbesc în fiece dimineaţă când mă trezeam. Îmi erau prietene şi-mi dădeau încredere în mine. Visam şi ştiam că de la vis la realitate nu e decât un acord de chitară. Trebuia doar să-mi iasă. De curând, am prins o frunză căzând. M-am uitat în jur, nu era singura. -"Hehe, toamna!" mi-am zis. A venit toamna. Mi-am pus chitara cu corzile ei tocite undeva într-un colţ. S-a umplut de praf deja. Furnicile, au început să-şi ascundă feţele şi să întrebe mai rar de mine. Au început să plece. Mi-au furat din vise, le-au luat cu ele. Nu le mai văd când închid ochii, nu le mai simt.
-"Ştii? Eu eram acel pierde-vară de care tot râdeam!" Eu am pierdut vara asta şi nici nu am simţit că a trecut pe lângă mine. Eu mi-am făcut speranţe că atunci când îţi doreşti să trăieşti într-o lume roz, n-are cum să fie, decât roz. Şi nu e roz. E gri, ca şi toamna de-afară. Ţi-aminteşti? Păşeam pe scoici pentru că-mi plăcea sunetul lor, spărgându-se. Şi stăteam pe mal să ascult valurile cum se izbesc de mine. Şi ne cufundam tălpile în nisip. Tot ce aud acum, sunt paşii mei pe podeaua rece a camerei. Şi vântul de-afară. Şi chitara o mai aud din când în când în mintea mea, şi-mi spun că mi se pare. Dar ea îmi cântă încet în suflet. E-atât de toamnă şi acolo. Şi tu ştii.

Fericirea... Fericirea mea e un bilet. Iar biletul meu e spre fericire. Şi-mi doresc să fie un bilet "dus" şi fără cale de întoarcere.

Meet Summer

2010-07-27T19:30:00.001Z

Bâlea Lac

2010-07-27T19:09:00.001Z

Pinhole results

2010-07-09T13:02:00.006Z

Un ac, o gaură, un film, o cutie de chibrituri şi multă răbdare.

P.S. Nu-s mulţumită de rezultat, dar a meritat încercarea. A fost amuzant. :D

Când Dana se joacă

2010-07-08T17:29:00.003Z

Matchboxpinhole

2010-07-05T16:03:00.004Z

Am făcut-o şi pe-asta. :)

Revin cu rezultatul după ce developez filmul. Răbdare!

Macrofotografie

2010-06-28T09:51:00.004Z

Then and now

2010-06-21T20:32:00.004Z

Colegii din liceu.
Diferenţa - 8 ani (lumină)

Ieri, când eram copil

2010-06-15T13:06:00.005Z

Nu demult, copilăream în locurile astea magice. Acum, de fiecare dată când mă întorc aici, mă întorc şi-n timp şi mă văd copila blondă şi creaţă de alta dată, ce umbla desculţă de dimineaţă până seara, smotocea pisicile şi le băga noaptea-n casă pe furiş, se cocoţa în toţi pomii de la stradă, desena în praf şi dormea în coteţ cu câinii.
Copila blondă şi creaţă trăieşte şi-acum în sufletul meu de fiecare dată când revede aceste locuri. :)

Dragă vară, te-ai întors!

2010-06-08T21:12:00.001Z

La mulţi ani, îngeraşule!

2010-05-31T21:38:00.008Z

6 ani. Atâţia împlineşte ghemotocul ăsta ce mi-a sărit în braţe într-o zi de iulie şi-a reuşit să-mi cucerească ochii şi sufletul. Era cât o gânganie, cu burtica rotundă, plină de lapte, cu nişte urechi urâte şi un bot lung. Am ştiut de când l-am ţinut în braţe prima dată c-o să rămână lângă mine. Şi-a rămas. Mi-a fost alături când am râs, şi a ţopăit de bucurie cu mine, când am plâns, şi şi-a aşezat nasul pe genunchiul meu şi mi-a spus cu ochii "o să fie bine". Mi-a ţinut cald în fiecare iarnă furişându-se lângă mine, sub plapumă. Ne-am îmbrâncit din pat în fiecare vară pentru că păream insuportabili. Împărţim şi-acum bolul de lapte cu cereale în fiecare dimineaţă şi toate prăjiturelele mai arătoase. Şi îngheţata. :)
Ne tolănim în iarba verde şi-n zăpada proaspăt căzută. Am putea face asta la nesfârşit.
Bert nu e un animal de companie, e un prieten. Bert e încăpăţânat. Bert are aceeaşi minte ca la două luni. E un copil. Bert are defecte. Sforăie când e obosit şi plânge în somn. Urăşte ploaia şi îi e frică de tunete. Bert nu suportă stea fără noi, familia. Bert ştie să îmbrăţişeze frumos. Bert iubeşte ca un om mare. Bert e fericit. Bert mă face să zâmbesc. În fiecare zi. :)

La mulţi ani, sufleţel cu blană!

Dimineţi cu zâmbete

2010-05-31T08:53:00.002Z

Poezie de vară

2010-05-30T22:32:00.003Z

De dor

2010-05-17T20:32:00.003Z

Când mi-e dor, eu zic. Azi, mi-e dor şi tac. De ce mi-e dor? De ce nu ştiu?

20 Aprilie

2010-04-19T19:42:00.007Z

Zi frumoasă ca mine. :)

Later edit: A fost o zi magică.

Gând

2010-04-18T19:30:00.001Z

Mi-etaredordemare.

Despre femeie

2010-04-09T15:04:00.006Z

Femeia este magică.
Femeia ştie să zâmbească frumos.
Femeia se trezeşte în zori, se aranjează pentru a arăta impecabil la serviciu. Asta, chiar dacă lucrează numai printre femei şi n-ar avea pe cine altcineva să impresioneze.
Femeia poate să conducă pe autostradă, cu 140/h, menţinând pedala de accelaraţie cu un pantof cu toc de 10.
Femeia ştie să poarte o rochie cu atitudine.
Femeia ştie să poarte haine masculine şi totuşi, să fie la fel de feminină şi elegantă.
Femeia îl poate linişti pe cel de lângă ea doar cu o îmbrăţişare.
Femeia citeşte.
Femeia adoră florile.
Femeia iubeşte animalele.
Femeia ştie să atragă şi să înnebunească un bărbat.
Femeii îi plac culorile.
Femeia ştie când să spună Stop!
Femeia e hotărâtă.
Femeia nu poate trăi fără muzică.
Femeia visează mult.
Femeia ştie să iubească.
Femeia îşi cumpără mulţi pantofi. De multe ori, nu-i poartă. Nu poate trăi fără.
Femeia crede în jobul perfect.
Femeia îşi doreşte să viziteze Parisul.
Femeia iubeşte marea, o poartă în suflet.
Femeia îşi iubeşte părinţii.
Femeia ştie...

Am început să învăţ să fiu femeie. Îmi place.

[Îi mulţumesc mamei mele pentru că şi-a dorit încă un copil. Îi mulţumesc şi tatălui meu pentru că şi-a dorit atât de mult să fiu băiat. Era puţin probabil să mă fi născut băiat. :) ]

Pot!

2010-03-27T07:49:00.004Z

Mi-am promis să mă trezesc într-o dimineaţă devreme, să-mi umplu valiza prăfuită cu gânduri bune, să mă îmbrac în zâmbete şi să pornesc oriunde. Şi să te iau cu mine.

Şi-o luam şi pe Piaf cu noi, să ne ţină soarele pe cer.

Şi mirosul de cafea.

Asculta mai multe audio Muzica

Sous le ciel de Paris

2010-03-13T10:54:00.003Z

Quand je vais être grande...

Sous le ciel de Paris, jusqu'au soir, vont chanter.

Mireille Mathieu - Sous le ciel de Paris

Puzzle...

2010-03-10T21:23:00.003Z

La început mi s-a părut un joc banal. Şi-atât. Nu îmi doream să mă ating de el. A urmat apoi "încercarea", şi-a reuşit să mă atragă din ce în ce mai mult. Provocare. Răbdare. Mister. Entuziasm. Soluţia finală. Însă acum vorbesc despre un puzzle al vieţii. Un peisaj perfect. Insă cu mii de piese împrăştiate, şi gânduri, fericire şi durere îmbinându-se perfect, dor şi bucurie desenate pe aceeaşi piesă. Două inimi zdrobite în zeci de piese, dar care incă bat. Şi le îmbin în fiecare zi, pe rând, crezând că urmează să le aduc într-o armonie perfectă. Scormonesc de ceva vreme în buzunarele mele, în mintea şi-n sufletul meu crezând că am să găsesc soluţia. Şi caut, şi din nou, aştept.
Lipseşte o piesă. Nebunie, curaj, dorinţă, nu ştiu cum aş putea să îi spun.

Am s-o găsesc...

Dance me to the end of love

2010-03-05T09:08:00.002Z

Madeleine Peyroux cu "Dance me to the end of love" a lui Cohen.

Vreau să dispar...

2010-02-28T19:55:00.004Z

Mă trezesc şi închid ochii la loc. Visez. Şi mi se pare atât de real. Vreau să dispar. Să mă găsesc într-o zi de primăvară rătăcind în inima verde a New York-ului. Să-ţi zăresc zâmbetul minunat printre zeci de trecători. Să porţi cardiganul negru pe care ţi l-am dăruit cu ceva vreme în urmă, şi ţi se potriveşte atât de bine. Să mă laşi să te fotografiez printre turturele, în timp ce le hrăneşti. Şi să-mi zâmbeşti fără să mă mai baţi la cap cât eşti de nefotogenic. Arăţi minunat, iar ochii tăi sunt atât de fericiţi. Zâmbesc şi eu, mi-e bine. Şi să ne mutăm din parc pe cea mai înaltă clădire din Manhattan, să privim oraşul zgomotos. Şi să facem asta până se întunecă, iar oraşul îşi aprinde luminile şi devine magic. Noaptea să ne prindă într-un bar new yorkez cu câte-o bere în faţă, după vechile noastre obiceiuri. Parcă visăm. Deschid ochii şi îi închid la loc. Ne găsesc în camera unui hotel modest din Paris. E ora prânzului şi încă stăm tolăniţi în pat. "Ce lene!" - îmi zic. Şi ce plăcut mi se pare să îţi fie lene. Mă bucur că, primul lucru ce-l văd la începutul zilei, e zâmbetul tău. Am lenevit atât de mult, încât am hotărât să sărim peste mic dejun. Intrăm într-o cafenea şi comandăm cafea. Într-un colţ cântă un pianist, şi te privesc cu drag văzând cât eşti de entuziasmat. Mă amuz de ciocolata întinsă pe obrazul tău drept şi de pofta cu care te-ai înfipt în acel croissant. Eu îmi savurez capuccino-ul şi brioşele cu afine pe care le ador. Şi vizităm apoi oraşul pe jos. Ne întindem în iarba verde, desculţi, şi parcă nu ne mai săturăm de vorbit. Ne urcăm în turn şi totul pare atât de minunat. Ca în visele noastre.
Îmi mângâi obrajii, şi părul, şi-mi şopteşti ce însemnă "noi" pentru tine. Şi simt fericirea în suflet şi în vene ca un drog, gata să mă distrugă. Distrus de fericire. Ce durere plăcută!
Şi ne găsim hoinărind pe malul Senei, fredonând un cântec ce l-am auzit la prânz, în cafenea. Ne întoarcem în camera de hotel, în patul nostru învelit cu lene şi-adormim îmbrăţişaţi. Dimineaţa am putea închide iaraşi ochii şi ne-am trezi jucându-ne "de-a v-aţi ascunselea" pe străduţele cu scări din Santorini. Sau am putea face desene pe o plaja cu nisip alb din Sudul Indiei. Visăm. Şi am putea face asta la nesfârşit. Timpul trece peste noi, şi totuşi, visele noastre rămân.
Vreau să dispar... şi să te am prin preajmă. Închide ochii!

Gândul mut

2010-02-22T08:41:00.005Z

E gândul mut şi trist pe care nu doreşti să-l asculţi.
E ceaţa din sufletul tău, dintr-o dimineaţă târzie de Luni.
E liniştea din mintea ta tulbure, după furtuna ce tocmai a trecut.
Şi ai atatea gânduri în minte pe care nu le poţi înţelege.
Sunt mute...
E dorul mut ce strigă fără glas. Şi totuşi, doare.
E părintele de care ţi-e dor, dar gândul tău mut te împiedică să i-o spui.
E sufletul străin ce intră în viaţa ta cu un singur pas şi pleacă după mii de stări, lăsând în tine atâtea gânduri mute.
E golul din inima ta şi tristeţea ce-o porţi în suflet.
Şi e şi ură, tu totuşi, negi.
Eşti singur... şi ai sufletul sfârşit.
E sfârşitul unui suflet gol, într-o lume rece.
Şi ai atâtea gânduri mute pe care vrei să le asculţi.
Iar timpu-i mut şi el, şi trece...

Asculta mai multe audio Muzica

Irina Sârbu

2010-02-14T21:38:00.006Z

De Irina Sârbu am aflat zilele trecute de la Liviu, când mi-a pasat un link cu o melodie de-a ei. Irina e actriţă, însă nu am avut ocazia să o văd jucând undeva. Ce-i drept, până la link-ul cu pricina, nu ştiam că există. :)
Vocea ei mi se pare adorabilă, îmi place că e îndrăgostită de jazz şi are ceva ieşit din comun care o face foarte placută.
Mai multe despre Irina găsiţi pe website-ul ei : http://irinasarbu.ro/

Vă las cu o melodie.

Doi straini

2010-02-10T17:14:00.002Z

M-am trezit cu chipul unui străin pe umărul stâng. Mă priveşte cu ochi goi şi trişti. Nu ştiu cine e. E linişte şi îi ascult sufletul zbătându-se de parcă ar vrea să fugă. Suntem străini de patul acesta, de sunetul ceasului şi lumea de-afară. Povestea asta nici nu a început, dar ştiu că nu vreau să se termine.
Îi simt degetele calde plimbându-se uşor peste obrajii mei de copil naiv, petrecându-le peste buzele-mi arse de vânt. Şi tace, şi e atâta linişte în jur. Îmi priveşte ochii reci, plini de întrebări fără răspuns. Îi e dor şi îi e teamă să mi-o spună. Eu simt, şi parcă mi-e de-ajuns.
Nu ştim ce aşteptăm. Noi doar visăm. Privirile noastre se îmbrăţişează, iar buzele nu îndrăznesc să se atingă. Ce ne sperie şi ce ne doboară?
Îndrăznesc să-i sărut podul palmei, iar gestul lui mă sperie. Îşi strânge palma şi o ascunde lângă piept.
Îşi adună gândurile împrăştiate în jurul patului şi dispare fără niciun cuvânt.
Tresar pentru o clipă şi-mi spun: "O să se întoarcă... noi niciodată nu ne-am spus adio."

31 ianuarie 2010 - Ne vedem acolo

2010-01-17T14:11:00.006Z

Mai multe informatii despre concert gasiti pe paginile de myspace ale trupelor : Luna amara si Astero.

2004-2009 (1825 de zile)

2009-12-20T20:47:00.004Z

Mi-e dor de anii astia...

Somewhere...

2009-10-18T19:03:00.003Z

Chrysanthemum sp.

2009-10-18T19:01:00.000Z

E toamnă pentru noi...

2009-10-01T07:32:00.005Z

Trec zilele şi parcă îţi aud paşii şovăind prin frunzele uscate. E toamnă pentru noi, e toamnă în sufletele noastre. Îţi ating mâinile calde, scoase din buzunare străine. Îţi sărut ochii fericiţi şi zâmbetul timid. Te îmbrăţişez şi ne trântim tăcuţi în frunze.
Sunetul oraşului e departe, iar lumea ruginie ne colorează sufletele întristate de pasul grăbit al timpului. Zâmbim către cerul limpede, iar soarele îşi trimite razele în ochii noştri. E linişte. E toamna noastră, iar timpul parcă a tăcut şi el...

My spanish story

2009-08-12T09:58:00.006Z

Da, am fost in Spania. Prima tara straina pe care o vizitez. Eu si Alex. Alex s-a intors in tara natala, dupa 5 ani, tocmai din Australia. Cum planuisem excursia asta cu cateva luni inainte, nu era altceva de facut decat sa asteptam ziua 1. Si-am pornit. Ma gandeam ca o sa plang in avion sau o sa ma imbat de frica. Nu e frate cum se zice! Mie chiar mi-a placut. Fara tiuituri in urechi, fara noduri in gat si fara lovituri cu capul de tavan la turbulente. Mincinosilor! (voi astia, mai plimbati cu avionul) Primul soc: Madrid, aeroport. Nu am vazut ceva mai mare si mai complicat decat aeroportul ala. Urca, coboara, ba nu, ia liftul. Apoi urca-te in trenul subteran. Urca sau coboara iar, nu mai stiu exact ce am facut. Pana la urma am reusit sa iesim din labirintul ala. Interesant!
Tata ne-a asteptat la aeroport, asa ca am pornit spre Brihuega. Brihuega e un satuc foarte frumos, mie mi-a placut in mod special. Este situat undeva intre dealuri, o fosta cetatuie, imi aminteste tare mult de Sighisoara. Foarte linistit. Cel putin, noaptea era o liniste stranie.
Al doilea soc, prima masa la restaurant in Brihuega. Frate, oamenii astia stau mai mult de 7 ani acasa? Nu am vazut atata amabilitate in viata mea. Bineinteles, era interesul lor, dar cata amabilitate poate incapea intr-un om? :) Foarte multa! Si pentru toata amabilitatea asta, oamenii astia nu iau spaga??? Nu, ne-a fost adus si ultimul eurocent inapoi. In plus, ne-au dat si un saculet cu lavanda pentru masina. Foarte dragut. Pentru mine asta chiar a fost un soc, sincer. :)) Mi-e sila sa dau spaga, indiferent de tipul ei. Mi-e rusine fata de mine. Si totusi la restaurantele de la noi, las. Citesc parca pe fata chelnerilor: 10%, da? Mancarea a fost delicioasa, iar paella a devenit preferata mea. :D Din partea casei am primit un lichior de caise si altul de ierburi. Super gust! Am observat ca astia mananca foarte mult, putin exagerat. Ei nu au ciorbe, mananca niste supe cam ciudatele. Am incercat "gazpacho". Ce numim noi salata de legume, ei o fac suc si o servesc precum o supa. Destul de gustoasa pentru un vegetarian.
Cat despre Brihuega, e plin de fantani arteziene, baruri (cam multe pentru un sat atat de mic :P), oamenii sunt foarte amabili, are o istorie tare frumoasa. Iar "piscina comunala" era un bazin olimplic de pana la 2,80m adancime. Exact de ce aveam nevoie. Am tras o sperietura din cauza unui incendiu (Spania a fost cam mistuita de incendii vara asta). Au ars dealurile din imprejurimea satului, iar fumul a fost insuportabil.
Madridul. In Madrid nu am reusit sa vizitez mare lucru. Mi s-a parut un fel de Bucuresti, mai frumos si mai curat. Foarte aglomerat, intr-adevar. Am dat un tur cu autobuzul in prima zi, iar in cea de-a doua zi am luat-o frumusel la picior. Au o arhitectura foarte frumoasa. 2 zile la rand ne-am plimbat prin magazine. Si ce reduceri!!! :)) Gradina Botanica foarte faina, si plantele din Gara Atocha mi s-au parut superbe. (normal ca mi-a atras atentia ce imi place mai mult).
Cum visul Vicky Critina Barcelona in varianta eu si Alex, s-a spulberat la aflarea pretului biletelor si cazarii, am hotarat sa plecam in partea de sud a Spaniei. Cel putin, aveam mare si acolo. :D Zis si facut, am plecat intr-o gasca de 6 insi, primul oras in care ne-am oprit a fost Algeciras. Orasul asta mi s-a parut dubios. Plin de arabi, destul de murdar si saracacios. Am traversat cu ferryboat-ul stramtoarea, si ne-am oprit in Ceuta, pe continentul vecin, Africa. Cam scump ferry pentru un drum de 45 de minute (87 euro, pfff!). Orasul asta mi s-a parut interesant. Palmierii la ei, erau precum stalpii de telegraf la noi. Curat si ingrijit, marea era atat de sarata, incat, te-ai fi chinuit mult sa te sinucizi prin inec. :)) Plaja foarte frumos amenajata, insa destul de aglomerata dupa pranz. Totusi prea multe natii de oameni. De la arabi, chinezi si tot soiul. O amestecatura, ca sa-i zic asa. :) Multe fieste prin localuri, chiar si pe strazi.
Urmatoarea zi am pornit spre Gibraltar. Din nou cu ferryboat-ul, impresionant drumul la intoarcere. Am vazut delfini, pentru prima data in salbaticie. Se jucau in valurile facute de ferryboat. Superbi! :) In Gibraltar, am mers pe partea englezeasca. Inca de cum am trecut, am avut o mare bucurie. Am fost intampinati cu: "Hi, how are you? Welcome to Gibraltar!" Hello english people, asa mai veniti de-acasa! (Spaniolii nu vorbesc engleza, cam chin sa te intelegi cu ei. Nici noi nu stiam spaniola atat de bine, insa pana la urma am reusit sa nu murim de foame.) Asta ne-a bucurat foarte mult! Gibraltarul mi s-a parut o bucata rupta din rai. Plin de palmieri, leandrii si hybiscus, o frumusete. Cabinele telefonice si autobuzele rosii londoneze ii dadeau un aer foarte british. Mi s-a parut foarte amuzant si interesant cum pista aeroportului se intersecta cu soseaua. La ore fixe, traficul se oprea pentru a se deschide cel aerian. Am urmarit vreo 3 decolari. Nu prea ai ocazia sa vezi un avion decoland sub ochii tai. A fost amuzant. :) Am mancat cea mai buna apple pie si am baut o bere neagra delicioasa. Destul de urat faptul ca, in Gibraltar moneda folosita este lira, iar preturile erau calculate din lire. Cam scump. Mie mi-a placut tare mult Gibraltarul, m-as intoarce acolo de cate ori as avea ocazia.
Ne-am intors in Brihuega dupa placuta excursie si am hotarat sa mai vizitam ceva inainte sa plecam. Mai aveam o zi. Am hotarat sa vizitam Monasterio de Piedra, un parc natural. Impresionant. Multe cascade, demonstratii cu pasari rapitoare, pastravarie, pesteri, ruinele manastirii de piatra si niste peisaje minunate. Am avut nevoie de o zi intreaga sa vizitam totul. Cam asta a fost povestea mea spaniola. Sunt sigura ca va ramane cea mai frumoasa amintire petrecuta cu Alex. Cine stie cand se mai intoarce domnisoara acasa. :p

Impresii? Pai da, ar fi cateva. Spania este o tara frumoasa, cu un turism de invidiat, cu oameni foarte educati si prietenosi. Sunt destui romani acolo care au avut grija sa ne strice imaginea in fata lor.
Nu credeam sa le dau dreptate celor care au petrecut ceva mai mult timp prin alte tari. Mi se spunea des ca "Romania nu se compara". Ei da, am trait asta pe pielea mea si nu credeam ca am s-o spun vreodata. Mie imi place Romania, e o tara superba, dar de ce ai vrea sa ramai intr-o tara unde vezi ca nu exista pic de schimbare, ba din contra e din ce in ce mai rau si nu ai niciun viitor? Nu poti sa speri la un trai decent, nu poti fi multumit de ceea ce esti. Din vina cui? Nu sunt in masura sa dau vina pe cineva pentru ca suntem asa cum suntem. Stiu doar ca imi doresc sa plec de-aici cu prima ocazie ivita. Oriunde in lume, in orice coltisor.

Nu-mi pasă

2009-06-14T19:59:00.005Z

Nu-mi pasă că:

*spui lucruri neadevărate despre mine. S-ar putea să ţi se întâmple şi ţie;
* mă respingi. Mâine vei avea nevoie de mine;
* astăzi am plâns. Voi râde cu lacrimi curând;
* nu mi-ai spus cât de mult însemn pentru tine. Eu simt;
* nu ai încredere în mine. Înseamnă că nu mă cunoşti suficient;
* nu am avut timp să mai visez cu ochii deschişi. Ştiu ce-mi doresc;
* ne despart km, ţări şi oceane. Eşti în sufletul meu în fiecare zi;
* astăzi am primit un şut. S-ar putea ca mâine să ţi-l înapoiez dublu;
* s-a terminat. Urmează un nou început, iar începutul e întotdeauna plăcut;

*Pentru toţi cei ce mă înconjoară zi de zi, mă privesc, îmi zâmbesc şi ţin la mine. Şi desigur, pentru cei ce mă urăsc, dar care fac totuşi parte din viaţa mea. :)

Astăzi...

2009-06-08T17:05:00.006Z

Din cauza faptului că nu am mai ajuns la mare aşa cum mi-am propus, am dat o fugă la bunici. Ziua nu a început tocmai bine datorită unei cozi imense pe Fundeni. O autoutilitară a intrat într-un stâlp. Great! Coadă ca la război. Până la urmă am scăpat de-acolo şi am ieşit pe DN2. A plouat puţin pe drum numai cât să ne răcorească. Ajunsă la bunici m-am mai calmat ceva. Mai ales că m-a întâmpinat mirosul ăla de "după ploaie" după care mă topesc. M-am jucat cu toate mâţele din curte (5 puiuţi şi 2 mămici), le-am întors pe toate părţile. Bunica are o răţuşcă haioasă şi guralivă pe care îmi venea s-o iau acasă. :P Am mers desculţă prin troscotul ud, după ploaie, aşa cum făceam când eram copil. Am mâncat cele mai bune cireşe (nu exagerez, chiar sunt grozave). Chiar am petrecut câteva ore de care îmi era tare dor. Aş face asta mai des. În fiecare zi dacă s-ar putea.
La întoarcere, altă belea... cât să mă enerveze la loc. Un alt accident la ieşire din Urziceni şi o coadă mult mai mare. Norocul nostru cu 2 fetiţe dintr-o maşină din faţa noastră, pe care le-am amuzat teribil şi ele pe noi, schimonosindu-se în toate felurile. Am râs cu lacrimi. Ne-a mai chinuit şi o ploaie pe drum, dar i-am făcut faţă şi ei. :)
Cu toate astea am ajuns în siguranţă acasă şi am şi acum un zâmbet pe buze. O să îmi fie dor!

Noi...

2009-06-06T13:39:00.004Z

Îmi înec amarul în cada plină cu spumă. Mi-aş îneca şi gândurile chinuitoare şi tot ce "clocoteşte" în mine. Noi. Tu şi eu am devenit într-o zi "noi doi". Fără prea multe gesturi şi cuvinte. Doar priviri de copii şi zâmbete jucăuşe. Nu ştiu ce ne apropie şi nici ce ne desparte. Ceva ne leagă însă. Strâns. Atât de strâns încât amândoi simţim asta prea bine. În fiecare privire, în fiecare atingere, în fiecare îmbrăţişare. Tânjim după mai multe clipe petrecute împreună, însă timpul nu ţine cu noi nici de data asta. De fapt, el nu ţine niciodată cu noi. El doar hotărăşte în locul nostru.
Mă chinuie atâtea întrebări şi atâtea stări amare.
Cum să fugim de lumea asta gri spre marea noastră care ne aşteaptă? Să-i alergăm prin valuri noaptea dezgoliţi. Să stăm întinşi pe plajă, să numărăm stelele şi să uităm de noi... Să ne împărtăşim cele mai ascunse gânduri şi să ne şoptim cele mai frumoase cuvinte. Să avem timp de noi doi şi de tot ce ni se cuvine.
Nu ştiu cum a început şi nici cum se consumă. De ce nu vreau să ştiu dacă există oare un sfârşit?

The end...

2009-06-02T19:32:00.003Z

The Noisettes cover - When you were young [The Killers]

2009-05-26T22:18:00.002Z

Îmi place la nebunie. Aş asculta-o întruna.

Şi varianta acustică a celor de la The Killers (sună la fel de bine :-p)

Încotro?

2009-05-19T17:05:00.005Z

5 ani. Atâţia au trecut de când am plecat prima dată posomorâtă de-acasă, cu o faţă "lungă", fără rucsacul meu vechi, pe care purtam o insignă mare, inscripţionată cu "Fuck the School". Posomorâtă pentru faptul că nu ştiam ce mă aşteaptă, pentru drumul de minim 1h 45', pe care aveam să-l fac zi de zi, de-acum înainte. 5 ani de când am intrat prima dată într-o sală plină cu necunoscuţi, cu nişte feţe strâmbe şi zâmbete forţate, pe care citeam: "oh, încă una" [o colegă :)]. Încetul cu încetul ne-am apropiat şi am devenit colegi. Nici nu îmi amintesc cum m-am împrietenit cu toţi, nu îmi amintesc cu cine am schimbat prima vorbă şi nici banca unde obişnuiam să mă aşez. Îmi amintesc cu drag zilele de practică, unde într-adevăr era muncă fizică la greu, însă distracţia era pe măsură. Îmi amintesc excursiile prin diferite zone alea ţării. Nici în liceu nu am avut parte de-atâtea. Zilele de sesiune în care toţi eram nişte ciudaţi: nesuferiţi şi stresaţi de faptul că "o să ne pice şi ăsta". Anul 5 mi s-a părut cel mai tare. Abia acum am conştientizat că mulţi dintre noi nu suntem numai colegi, ci şi prieteni. Probabil, mai sunt mulţi pe care nu am apucat să îi cunosc foarte bine şi ar fi putut să îmi fie buni prieteni. :) Sunt sigură că îmi vor lipsi zilele de iunie în care se maturau cireşele din câmpul didactic experimental (nişte cireşe bestiale, vă spun sincer), în care mai mereu ne făceam drum, doar-doar să mai ciugulim câte una. Îmi va lipsi distracţia din zilele de practica şi din excursii. Îmi vor lipsi cursurile în care ne strângeam toată gaşca într-o bancă, chicoteam ca nebunii, jucam avioane şi făceam conversaţie pe o coala de hârtie, gen chat. Îmi vor lipsi zâmbetele pe care ni le aruncam şi ochii daţi peste cap, semn că abia aşteptam pauza. Până la urma, nu eram decât nişte copii în trupuri adulte. Au trecut anii ăştia atât de repede, încât nici nu conştientizez. Sunt conştientă doar de faptul că s-a terminat totul. Şi asta doar de 4 zile, iar eu încă am starea aia de melancolie din care nu ştiu cum să fac să ies mai repede. Îmi amintesc că-mi mai spuneam câteodată că abia aştept să se termine, să scap de tot. Am scăpat ce-i drept, însă nu ştiu dacă asta îmi doream cu adevărat. Este exact cum se spune: după facultate o iei pe un alt drum, un drum pe care îţi vei găsi un rost în viaţă. Asta mă macina acum şi continuu să-mi tot repet întrebarea: "Eu, încotro?"

Relax, don't do it!

2009-05-16T06:10:00.002Z

Cu cât îţi este mai interzis un lucru, cu atât te atrage mai mult...

Dunărea la Bechet

2009-05-12T13:12:00.003Z

I'm still here, but my mind is everywhere...

2009-05-06T19:52:00.005Z

Visez. E dreptul meu să visez. Şi cum îmi place asta foarte mult, n-o să mă opresc vreodată. Închid ochii, sunt încă aici, însă mintea îmi zboară în locuri cunoscute numai mie. De la plaja cu nisip alb şi apa albastru-topaz, soarele ce-mi mângaie faţa şi umerii "pârliţi", iar figurinele desenate îmi zâmbesc vesele din nisip. Câmpiile cu iarba verde, cu miros "de ploaie" şi degetele mele ce se joacă printre firele ei. De la munţii înalţi, cu vârfurile lor înzăpezite şi argintii, aerul rece şi curat, până la norii albi şi cerul albastru, pe care i-aş privi ore în şir fără să clipesc. Simt parfumul florilor de tei, aud pescăruşii şi valurile izbindu-se de mal. Văd soarele cum se stinge uşor într-o apă limpede. Zâmbesc. Deschid ochii şi mă întorc la voi. Sunt încă aici.

Închide ochii pentru câteva minute şi încearcă "să vezi prin ochii mei". Ai să înţelegi! :)

Un zâmbet

2009-04-29T19:11:00.004Z

M-am îndrăgostit de-un zâmbet. E prima dată când mi se întâmplă. Il ştiu demult, însă niciodată nu am avut curajul să-l privesc cu inima. Il priveam ca pe un zâmbet oarecare, pe care l-aş putea vedea în orice clipă, la fiecare colţ de stradă şi la fiecare pas pe care îl fac, pe faţa oricărei persoane pe care o privesc. L-am văzut şi astăzi, îmi era adresat mie. Am îndrăznit să îl privesc mai mult şi parcă diferit de cum o făceam până acum. Am închis ochii şi zâmbetul era încă acolo. In mintea mea, se scurgea uşor prin venele mele, până în vârful degetelor. Am să-l păstrez, şi am să încerc să mi-l amintesc de câte ori simt nevoia. Zâmbetul simpatic, ce mi-a mărit pulsul inimii preţ de câteva clipe, zâmbetul de pe faţa obişnuită şi banală a unui "oarecare", zâmbetul care mi-a luminat ziua e încă aici şi mă bântuie. Nu ştiu dacă îmi doresc să plece sau să rămână... ştiu doar că îmi place la nebunie. :-)

Flowers in the window

2009-04-21T12:38:00.002Z

Orange fail again

2009-04-19T14:31:00.003Z

De ce nu răspund la telefon sau de ce îl am închis? Probabil vă întrebaţi. (care vă întrebaţi) Ei bine, nu de "chitroasă", ci pentru că nu am reţea. De azi de dimineaţa minunata mea reţea Orange e moartă. Şi nu pentru că are telefonul ceva, ci pentru că Orange e drăgut ca de obicei şi trebuia să îmi dea una în freză exact zilele astea în care aveam nevoie de el. :)

Aşadar, mulţumesc tuturor celor care mi-au trimis sms cu urări pentru Paşte! Şi le multumesc şi celor care vor încerca mâine să dea de mine să mă felicite şi nu vor reuşi. Nu mă ascund sa dau o bere, pur şi simplu nu am la ce să vă răspund.

Vă mulţumesc!

Paşte Fericit tuturor şi numai bine!

Fairy tale moment

2009-04-18T10:12:00.002Z

Donatii pentru ursii din Rezervatia Zarnesti-Brasov

2009-04-16T17:47:00.003Z

Pentru Ruxandradd (sper sa vezi si acest post) am gasit unde se pot face donatii pentru ursii din rezervatie.

Intra aici.

Multumesc frumos! :)

Rosa sp.

2009-04-08T17:42:00.004Z

Brasov

2009-04-07T18:02:00.004Z

Dana banana

2009-04-06T11:55:00.004Z

Today's mood

2009-03-08T11:44:00.004Z

M-am trezit cu un miros puternic de mucenici ce îmi invada nările. Ador mirosul ăsta. E acelaşi sentiment ca în apropierea Crăciunului, numai că atunci te bântuie mirosul de cozonac. :)
Am încercat să mă odihnesc bine, însă mai mult m-am chinuit. Nu-i asta o problemă. Mai bine să am restanţe mari la somn, decât la viaţă.
Durerea aceea şi-a făcut din nou apariţia... Nu ştiu ce să mai cred. Aştept.
Mama a venit dimineaţă la mine în cameră şi se uita ca un copil ce îşi aşteaptă cadoul de ziua lui. Voia să o pup şi să îi spun "La mulţi ani, Mamă!" (Îi desenez acum o felicitare, aşa cum făceam cand eram copil :) Abia aştept să-i văd reacţia :p)
Unchiul meu mi-a adus flori şi bomboane de ciocolată. Mi-e dor de tata.
Mi s-a facut un dor nebun de mare. De plaja pustie din Mamaia peste care am dat anul trecut pe la mijlocul lui mai.
Am chef să zac pe un deal verde cu ochii închişi şi să simt parfumul florilor de tei.
E ciudat cât de uşor un străin poate intra în viaţa ta, în sufletul tău şi reuşeşte să lase o urmă. :)

Şi mă opresc aici.

Mi-e silă...

2009-03-05T15:27:00.004Z

Nu am nimic cu nimeni şi nu vreau să mă înţelegeţi greşit. (Oricum nu mă interesează dacă vă regăsiţi cumva în ceea ce am să scriu mai jos)
Românii sunt grandomani. Nişte îngâmfaţi fără pereche. Suferiţi după lucruri scumpe şi "la modă". Cred că am să-mi notez în calendar, ca zi sfântă, acea zi când n-o să mai văd măcar un Iphone "amprentat" la greu, lângă mine în metrou. Când n-or să-mi mai sară în ochi, unghiile false, bine date cu polish, eventual şi câteva inimioare roz pe ele, pentru că aşa e în trend.
Îmi irita retina "oamenii de zăpadă". Băi, toate fetele se îmbracă în alb, din cap până în picioare. Care-i faza? Faceţi reclamă la înălbitor sau ceva de genul? Sau vă îmbrăcaţi în ceşti, ca să atârne mai bine geanta de toarta voastră numită mână.(ştiţi poziţia braţului în sus, cu geanta atârnată!?). Geanta, bineînţeles, să fie Fendi, Vuitton sau Gucci (fake desigur). E la modă. Ai doar tu şi 89,9% dintre femeile din România. La fel, aceeaşi boală o am şi pe ochelarii de soare meeeega cool cu logo-ul "mic" la vedere. De asemenea fake-uri. La Mc nu se mai mănâncă bine, decât cu laptop-ul în faţă, navigând pe internet. Trăiască free-wireless-ul! ;) A avea un laptop în faţă atunci când băgaţi în voi un Big Mac nu vă face deloc mai interesanţi sau mai ocupaţi. La fel şi cu cititul în metrou am o problemă. Subteranul vă măreşte capacitatea de concentrare, să înţeleg.
Unde vă este originalitatea oameni buni? Lipşeste cu desăvârşire! A fi sau a părea un om înstărit n-o să te facă neapărat mai interesant. A încerca să pari un om cult n-o să te facă mai deştept.
Mi-e silă, sincer. Mi-e silă pentru că văd asta în fiecare zi, şi peste tot. Mă înconjoară şi mă sufocă.

Mi-e silă să vă privesc, mi-e silă că trăiesc printre voi...

Spring outside, spring in my soul

2009-03-02T10:41:00.007Z

Prăjitura Pudding

2009-02-25T13:02:00.010Z

Azi am "prăjiturit". Şi am făcut atâta caz din asta, încât m-am simţit nevoită să vă împărtăşesc reţeta mamei mele.

Ingrediente:

1 si 1/2 pachet biscuiţi-Petit Beurre (460g-vezi supermarket);
3 pliculeţe pudding (diverse arome);
1,5 l lapte;
2 pliculeţe zahăr vanilat;
7 linguri zahăr;
esenţa rom;
dupa preferinţe: fulgi de ciocolată, de cocos, alune, jeleuri, etc.

Mod de preparare:

Aveţi nevoie de o tavă (de plastic/inox-nu tavă pentru gătit). Pe tavă se aşează unul langă altul, biscuiţii într-un strat. Peste biscuiţi se pun câteva linguriţe de sirop răcit, până când aceştia se îmbibă bine.

Prepararea siropului: Se fierb 500ml apă+2 pliculeţe zahăr vanilat+7 linguri zahăr+câteva picături de esenţă de rom. Se răceste, după care se toarnă peste stratul de biscuiţi.
După ce se prepară pudding-ul (se prepară ca pe verso-ul pliculeţului :P), se toarnă într-un strat peste biscuiţii însiropaţi.

Pudding-ul se prepară pe rând în funcţie de aromă. Eu am ales vanilie, caramel şi căpşune.
Se întinde pudding-ul uniform, după care se aşează un alt strat de biscuiţi care se însiropează. Se toarnă a 2-a aromă de pudding, urmând şi ultimul strat de biscuiţi însiropaţi.

Ultimul strat de pudding se nivelează bine şi se lasă pentru a se răci. După ce s-a răcit se pun deasupra fulgi de ciocolată, de cocos, alune. (după gust)
Se ţine la frigider câteva ore şi se serveşte rece. Et voila!

Poftă bună! :)

Bert - Transformer

2009-01-25T10:40:00.004Z

Bert a suferit diferite modificări. După ce că are el capul mare, trebuia să fie un pic mai ciudat de-atât. Cum ar fi: roz. După care, să se ajungă la verde în varianta finală. Arată chiar haios. Şi toate acestea în viziunea marelui artist Dan Ciurumelea. Ţin să-i mulţumesc pe această cale. :p So, thank you dude! (sper că ai observat cum te-am numit, da?)

Here's the big pink-green bear:

Am ajuns si la snow!

2009-01-19T21:21:00.008Z

Dupa multele si esuatele mele incercari de a ajunge la munte de cum a dat prima zapada, iata ca a venit si vremea mea. Am vazut in sfarsit raza aia de soare pe care o tot asteptam pe strada mea si nu avea de gand sa se arate. Si totusi se pare ca asteptarea mea a meritat. M-am tot holbat la meteo, starea partiilor, intreaba ici colo oameni care fusesera de curand si raspunsul era acelasi: partiile sunt pline de pamant si pietre, se schiaza doar in Sinaia la 2000 si Busteni, dar si acolo asa si asa. Dezamagitor, ce sa zic. Pana la urma am zis: poate da norocul peste mine. Sau o sa ninga peste noapte. Zis si facut, vineri dimineata am plecat spre munte, destinatia Busteni. Cand am ajuns, ce sa vad. Zapada se vedea ceva pe creste si la un moment dat pe strada pensiunii am zarit si partia. Cel putin era alba. Am zis sa trag un pui de somn, eram trezita de la 4. (stau prost cu somnul inainte de excursii, examene, zile importante :P) Cand m-am trezit nu mi-a venit sa cred ce vedeam pe fereastra. Ningea intr-un mare fel si cativa centimetrii de zapada erau asternuti. Imi trecuse si foame si tot, nu stiam cum sa ma imbrac mai repede si sa o tai spre partie.

Eram in al noua-lea cer cand am vazut ca partia e destul de goala si ca zapada era din belsug, cat sa-mi amortizeze cazaturile. M-am bucurat pe deplin de zapada. Am cazut cu pofta, am facut ingerasi (ingerasi snowboarderi, chiar), m-am tavalit precum un snitel in ou si am gustat din zapada. Ma simteam un copil sau de ce nu, ca Bert cand da prima zapada si innebuneste de placere. :)
Bineinteles ca nu au lipsit nici peripetiile, ca trebuiau sa fie si ele cateva. La una din coborari, imi legam casca si sa-mi pun gogglesii, cand vad ca zboara pe langa mine o placa. N-avea cum sa fie a mea pentru ca o proptisem bine in zapada. Ei bine, a mea era. A zburat de sus de la pornire-Kalinderu, vreo 200m, a maturat si doi schiori in cale si s-a oprit undeva in rapa intr-un brad. Ma asteptam sa o adun bucatele, dar pot spune ca am avut noroc. Si-a tras o "cicatrice" pe talpa undeva la coada. (am inteles ca se repara, pfiuu) Si cazaturile cu snow-ul nu au fost chiar atat de puternice, dar am avut parte si de durere provocata de altfel de cazaturi. Am alunecat pe niste scari intr-un pub (deh, aveau semn de atentie la cap, dar de podea umeda nici vorba) si am cazut destul de frumusel pentru ca am simtit 2 muchii direct pe coloana. :D Iar cu alta lovitura m-am pricopsit exact in tibie. Am alunecat la intrarea in pensiune, pe gresie, insa nici acum nu stiu in ce m-am lovit. Dar s-a lasat cu vanataie. Bine ca au fost doar astea si nu mai multe.
Ma bucur nespus ca am ajuns, ca am avut parte de momente amuzante, de aer curat, de zapada si adrenalina. Chiar le duceam dorul. Si parca le mai duc putin.
(Sper sa fentez sesiunea ce urmeaza si sa mai dau o fuga, una cat de mica)
Si acum mai postez ceva poze ca astea sunt baza. :P

Si partia Kalinderu, in toata splendoarea ei:

Va urma...

Bucharest today-January 5th, 2009

2009-01-05T21:40:00.006Z

Just an ordinary day in Bucharest.

One year in 40 seconds

2009-01-03T19:10:00.001Z

Foarte tare ideea!

One year in 40 seconds from Eirik Solheim on Vimeo.

GO VEGETARIAN!

2008-12-30T22:21:00.000Z

Make your own KFC sign at KentuckyFriedCruelty.com

Altă scurtă teorie a vieţii... (Part II)

2008-12-16T20:46:00.007Z

Omul trece prin viaţă ca un val uriaş şi puternic, adună "scoicile" de pe fundul mării, urmând să le piardă încet încet, apropiindu-se de mal.

Te marchează timpul ce trece pe lângă tine. Tu nu simţi asta. Te simţi împlinit. Ai exact jobul pe care ţi l-ai dorit dintotdeauna. Ai salariul care te face să te simţi stăpân în lumea ta. Ai făcut o carieră din pasiunea ta. Ţi-ai ucis pasiunea fără să-ţi dai seama.
Eşti foarte "prins" de ceea ce ai de făcut astăzi. Eşti mulţumit când şeful tău îţi spune: "Sunt mândru de tine!" Soţia/iubita ta e fericită când vii mai devreme acasă (cu cinci minute). Cina, oricum n-o săriţi în nicio seară, fie ea şi la 1am. Ea te înţelege şi te aşteaptă în fiecare seară. Te culci liniştit, gândindu-te la următoarea zi şi îţi rememorezi în gând ideile tale geniale pentru noul proiect. Tu chiar te simţi împlinit, dar parcă îţi lipseşte ceva. Ai vrea un copil, dar nu ai timp. Eşti mult prea ocupat. Îţi spui un copil e o bucurie, el ar putea veni oricând, voi avea timp într-o zi şi de asta.

Cât timp a trecut de când te-ai gândit ultima dată la tine? Când i-ai spus ultima dată celui mai bun prieten, pe care nu l-ai mai văzut demult, că îţi e dor de el? Cât timp a trecut de când i-ai spus tatălui tău că îl iubeşti? Ţi-aduci aminte de floarea pe care i-o lăsai mamei tale de fiecare 8 martie pe birou? Când i-ai dus ultima dată o floare? Când ţi-ai luat fratele/sora de mână şi i-ai spus: azi mergem în oraş, aşa cum făceam când eram puştani. E ziua noastră astăzi, hai să facem ceva de neuitat, o nebunie?
Îţi aminteşti de toate astea? Nu, pentru că tu eşti mult prea ocupat. Tu eşti acel om mulţumit de sine şi fericirea ta nu se mai exprimă în cuvinte. Tu îndrăzneşti să visezi în gând, printre nenumăratele tale alte treburi importante. Nu vorbeşti despre visele tale, ar putea să-ţi distragă atenţia.
Tu ai uitat să zâmbeşti, ai uitat să-ţi aminteşti de ceilalţi, ai uitat sa uiţi de tine, uiţi pe zi ce trece de micile plăceri ale vieţii, ai uitat că există timp...

Tu eşti puternic, eşti valul înspumat ce trece prin "marea" vieţii, dornic să iasă triumfător neştiind că se apropie de sfârşit.

Eu nu am drept să critic... pentru că nu am nici cea mai mică idee ce înseamnă asta, însă mă sperie faptul că am cunoscut multe "valuri" de genul. Nu ştiu ce i-ar putea trezi şi scoate din acest drum ales.
Viaţa nu înseamnă doar să te simţi împlinit, să te bucuri de noua maşină din garaj (de care nu te poţi profita oricum din cauza traficului), de succesul tău pe plan profesional nemaiîntâlnit. Viaţa înseamnă fiecare clipă pe care tu o pierzi fără să-ţi dai seama, fiecare vorbă frumoasă pe care nu ai avut timp să o spui, fiecare pompare a sângelui la care oricum nu ne gândim.

Şi ce e mai trist, e că malul nu înseamnă întotdeauna bătrâneţe...

(Continuare a postului http://dannaandrei.blogspot.com/2008/04/scurta-teorie-vietii.html. Aveam o atitudine mai pozitivă :) şi clar mă regăsesc în el)

Albastru...

2008-10-05T21:26:00.001Z

Inca una

2008-10-05T21:21:00.001Z

Asta pare ceva mai reusita. Cel putin asa mi s-a spus. :)

Prima mea ilustratie in Photoshop

2008-09-07T23:37:00.005Z

Asta am facut eu in ultimele 5 ore. Nu imi imaginam sa ma atraga atat de mult. Pana acum am folosit Photoshop-ul doar pentru editarea fotografiilor.:) Azi am incercat ceva diferit, ca tot e la moda. Sper sa nu fiti foarte critici, e prima. :P (Mie una imi seamana a un desen facut in Paint)

Am incercat mai multe variante de culori ale background-ului.

Atheneul Roman si copilaria mea

2008-09-05T04:12:00.011Z

Ateneul. Ma bucura faptul ca a ramas "in picioare" si ca este foarte bine intretinut. Se afla printre cele mai frumoase cladiri din Bucuresti. In topul cladirilor mele preferate din capitala, este pe primul loc.
De cladirea asta ma leaga multe. Cel putin, "bucatele" din copilaria mea au trecut pe-aici. Zilele de repetitii obositoare ma faceau sa-mi doresc sa fiu un copil normal. Sa ies la joaca dupa scoala, ca toti ceilalti. Nu am regretat niciodata absenta mea pe maidane. Am avut timp si pentru joaca. Doar ca oboseala era o povara mult prea grea pentru acea perioada.
Ma intreb cati din generatia mea au trecut de usile Ateneului? Macar pentru un spectacol. Cati au avut ocazia sa-i calce scenele si cati au simtit bucuria aplauzelor in lumina reflectoarelor? Tin minte ca aveam un singur vis. Atatea si atatea scene am atins cu varful picioarelor, insa, eu voiam sa dansez la Ateneu. Si visele copiilor intotdeauna se-mplinesc. :)

Regret doar faptul ca cea mai frumoasa perioada din viata unui om e atat de scurta. Copilaria...

Alexandrina Hristov - Avionul de aur
Asculta mai multe audio Muzica »

Burning sky

2008-09-05T04:08:00.001Z

Seaside

2008-07-10T16:59:00.004Z

Borcea-Calarasi

2008-07-10T16:54:00.003Z

Self portrait

2008-07-10T16:52:00.002Z

Childhood...

2008-05-19T20:34:00.003Z

Stolen childhood...

I kissed the sky

2008-05-19T20:16:00.002Z

Mono

2008-05-19T20:06:00.001Z

Bert in iarba...

2008-05-19T20:01:00.000Z

Texturi

2008-05-19T19:58:00.000Z

Clouds...

2008-04-24T17:19:00.005Z

Sighisoara

2008-04-24T16:21:00.005Z

Sighisoara black and white...

2008-04-24T16:07:00.006Z

Vive le printemps!

2008-04-08T17:10:00.008Z

Scurta teorie a vietii?

2008-04-07T22:09:00.011Z

Imi iubesc viata... chiar daca uneori e dificila, chiar daca uneori ma vad mai dificila decat ea, cred ca e cel mai de pret lucru al unui om. Am trait zile de care nu imi mai amintesc si probabil nu am sa imi amintesc niciodata, poate chiar nu am nevoie. Am trait intamplari care m-au marcat, m-au facut sa sufar si probabil nu am sa le uit niciodata. Sper sa pot trece peste, candva.
Am zambit chiar si atunci cand eram trista doar pentru a face pe cel de langa mine fericit. Zambesc adesea strainilor de pe strada doar ca sa le vad reactia. Ador sa visez cu ochii deschisi, am o imaginatie bogata. Ma atasez foarte repede de oameni, chiar si de cei pe care nu-i cunosc bine. Imi place sa cunosc oameni noi, imi place sa-i privesc, sa le urmaresc gesturile, sa le ascult povestile de viata, sa incerc sa le inteleg.
Adesea am atins fete triste incercand sa le smulg un zambet. Am imbratisat oameni fericiti si am trait bucuria alaturi de ei. Am facut oameni fericiti si probabil i-am intristat pe multi. Am spus "mi-e dor" atunci cand am simtit. L-am simtit de prea multe ori.
Am gustat bucuriile vietii, multe sau putine... nimeni nu stie. Nici macar eu. Nu mi-am dorit niciodata sa traiesc viata la maxim sau sa simt ca am trait. Ma bucur doar ca am avut privilegiul de a incerca toate de mai sus. Am sa continui sa visez cu ochii deschisi, am sa ma atasez mai mult de oameni, am sa zambesc mai larg, am sa imbratisez mai multa lume si am sa continuu sa pretuiesc tot ce mi-a fost dat: fiinte, lucruri, amintiri, zambete, imbratisari, bucurii, vise. Le merit... Le meritam cu totii!

There's nothing like you and I...

2008-03-31T10:57:00.003Z

Batranul Brasov...

2008-03-30T15:51:00.016Z

City lights...

2008-03-23T20:55:00.008Z

I'm free to do what I want...

2008-03-18T19:23:00.009Z

Just a bike ride...

2008-02-25T18:12:00.016Z

Vreau plaja mea...

2008-02-19T14:45:00.012Z

Vreau plaja mea, pe insula mea pustie. Cu nisip alb si fin, cu apa albastra si limpede, cu palmieri inalti si nearsi de soare.
Vreau sa ma plimb cu picioarele goale prin apa lina de la mal, sa zac pe nisip, sezlong, hamac, probabil n-ar conta... sa-mi cufund degetele in nisipul fin si sa desenez figurine. Vreau sa cant cat pot de tare.
Vreau sa inot in larg.
Sa privesc apusul de la fereastra lacustrei mele si noaptea tot ce aud sa se numeasca LINISTE.

Suburban Street Fest - 1st Edition

2008-02-19T13:29:00.009Z

4 martie 2008, in Suburbia, The Low Budgest, Protex, Recycle Bin si Fingering Joanna (nu Jhoanna :P)

De ce nu te opresti tu, timp?

2008-01-31T18:32:00.000Z

Sa curga berile...

2008-01-24T14:17:00.000Z

Miercuri, 30 ianuarie, ora 21, in Club Fire in deschiderea trupei OCS (no comment!) canta Fingering Joanna. :) (1-a bere :P)

Joi, 7 februarie, ora 21, in Big Mamou concert Fingering Joanna, organizat de revista "Sunete" (a 2-a bere)

Joi, 21 februarie, ora 20, in Suburbia, concert Fingering Joanna in deschiderea trupei Cobe. (a 3-a bere)

Bafta!

Am sa invat sa pretuiesc mai mult si mult mai din timp...

2008-01-15T21:39:00.001Z

De ce invatam sa pretuim cu adevarat un om cand e mult prea tarziu, cand acesta nu se mai afla langa noi si nu mai are niciun sens sa-ti exprimi adevaratele sentimente?

OASIS-Stop crying your heart out

INCAPABILI...

2008-01-08T22:09:00.001Z

INCAPÁBIL, -Ă, incapabili, -e, adj. (Adesea substantivat) Care nu este capabil să facă ceva; p. ext. nepriceput. ♦ Lipsit de capacitatea legală de a se bucura de anumite drepturi. – Din fr. incapable.
INCAPÁBIL adj., s. 1. adj. v. inapt. 2. adj., s. v. neputincios. 3. adj., s. ignorant, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neştiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaş ~.) 4. adj. neputincios. (~ de a face ceva.)

Suntem incapabili. Nu stiu de ce multi se simt ciudat si te contrazic cand le spui clar ca sunt incapabili. Le e teama? Se ascund? Se motiveaza, ce-i drept.
Suntem incapabili sa fim fericiti. Incapabili sa iubim. Incapabili sa luam decizii care ne-ar putea schimba viata... in bine. Incapabili sa hotaram pentru noi insine. Incapabili sa alegem intre bine si rau. Incapabili sa-i facem pe altii fericiti fara ai rani pe ceilalti.
Suntem oameni si suntem incapabili.