Make your own KFC sign at KentuckyFriedCruelty.com
marți, 30 decembrie 2008
marți, 16 decembrie 2008
Altă scurtă teorie a vieţii... (Part II)
Omul trece prin viaţă ca un val uriaş şi puternic, adună "scoicile" de pe fundul mării, urmând să le piardă încet încet, apropiindu-se de mal.
Te marchează timpul ce trece pe lângă tine. Tu nu simţi asta. Te simţi împlinit. Ai exact jobul pe care ţi l-ai dorit dintotdeauna. Ai salariul care te face să te simţi stăpân în lumea ta. Ai făcut o carieră din pasiunea ta. Ţi-ai ucis pasiunea fără să-ţi dai seama.
Eşti foarte "prins" de ceea ce ai de făcut astăzi. Eşti mulţumit când şeful tău îţi spune: "Sunt mândru de tine!" Soţia/iubita ta e fericită când vii mai devreme acasă (cu cinci minute). Cina, oricum n-o săriţi în nicio seară, fie ea şi la 1am. Ea te înţelege şi te aşteaptă în fiecare seară. Te culci liniştit, gândindu-te la următoarea zi şi îţi rememorezi în gând ideile tale geniale pentru noul proiect. Tu chiar te simţi împlinit, dar parcă îţi lipseşte ceva. Ai vrea un copil, dar nu ai timp. Eşti mult prea ocupat. Îţi spui un copil e o bucurie, el ar putea veni oricând, voi avea timp într-o zi şi de asta.
Cât timp a trecut de când te-ai gândit ultima dată la tine? Când i-ai spus ultima dată celui mai bun prieten, pe care nu l-ai mai văzut demult, că îţi e dor de el? Cât timp a trecut de când i-ai spus tatălui tău că îl iubeşti? Ţi-aduci aminte de floarea pe care i-o lăsai mamei tale de fiecare 8 martie pe birou? Când i-ai dus ultima dată o floare? Când ţi-ai luat fratele/sora de mână şi i-ai spus: azi mergem în oraş, aşa cum făceam când eram puştani. E ziua noastră astăzi, hai să facem ceva de neuitat, o nebunie?
Îţi aminteşti de toate astea? Nu, pentru că tu eşti mult prea ocupat. Tu eşti acel om mulţumit de sine şi fericirea ta nu se mai exprimă în cuvinte. Tu îndrăzneşti să visezi în gând, printre nenumăratele tale alte treburi importante. Nu vorbeşti despre visele tale, ar putea să-ţi distragă atenţia.
Tu ai uitat să zâmbeşti, ai uitat să-ţi aminteşti de ceilalţi, ai uitat sa uiţi de tine, uiţi pe zi ce trece de micile plăceri ale vieţii, ai uitat că există timp...
Tu eşti puternic, eşti valul înspumat ce trece prin "marea" vieţii, dornic să iasă triumfător neştiind că se apropie de sfârşit.
Eu nu am drept să critic... pentru că nu am nici cea mai mică idee ce înseamnă asta, însă mă sperie faptul că am cunoscut multe "valuri" de genul. Nu ştiu ce i-ar putea trezi şi scoate din acest drum ales.
Viaţa nu înseamnă doar să te simţi împlinit, să te bucuri de noua maşină din garaj (de care nu te poţi profita oricum din cauza traficului), de succesul tău pe plan profesional nemaiîntâlnit. Viaţa înseamnă fiecare clipă pe care tu o pierzi fără să-ţi dai seama, fiecare vorbă frumoasă pe care nu ai avut timp să o spui, fiecare pompare a sângelui la care oricum nu ne gândim.
Şi ce e mai trist, e că malul nu înseamnă întotdeauna bătrâneţe...
(Continuare a postului http://dannaandrei.blogspot.com/2008/04/scurta-teorie-vietii.html. Aveam o atitudine mai pozitivă :) şi clar mă regăsesc în el)
Te marchează timpul ce trece pe lângă tine. Tu nu simţi asta. Te simţi împlinit. Ai exact jobul pe care ţi l-ai dorit dintotdeauna. Ai salariul care te face să te simţi stăpân în lumea ta. Ai făcut o carieră din pasiunea ta. Ţi-ai ucis pasiunea fără să-ţi dai seama.
Eşti foarte "prins" de ceea ce ai de făcut astăzi. Eşti mulţumit când şeful tău îţi spune: "Sunt mândru de tine!" Soţia/iubita ta e fericită când vii mai devreme acasă (cu cinci minute). Cina, oricum n-o săriţi în nicio seară, fie ea şi la 1am. Ea te înţelege şi te aşteaptă în fiecare seară. Te culci liniştit, gândindu-te la următoarea zi şi îţi rememorezi în gând ideile tale geniale pentru noul proiect. Tu chiar te simţi împlinit, dar parcă îţi lipseşte ceva. Ai vrea un copil, dar nu ai timp. Eşti mult prea ocupat. Îţi spui un copil e o bucurie, el ar putea veni oricând, voi avea timp într-o zi şi de asta.
Cât timp a trecut de când te-ai gândit ultima dată la tine? Când i-ai spus ultima dată celui mai bun prieten, pe care nu l-ai mai văzut demult, că îţi e dor de el? Cât timp a trecut de când i-ai spus tatălui tău că îl iubeşti? Ţi-aduci aminte de floarea pe care i-o lăsai mamei tale de fiecare 8 martie pe birou? Când i-ai dus ultima dată o floare? Când ţi-ai luat fratele/sora de mână şi i-ai spus: azi mergem în oraş, aşa cum făceam când eram puştani. E ziua noastră astăzi, hai să facem ceva de neuitat, o nebunie?
Îţi aminteşti de toate astea? Nu, pentru că tu eşti mult prea ocupat. Tu eşti acel om mulţumit de sine şi fericirea ta nu se mai exprimă în cuvinte. Tu îndrăzneşti să visezi în gând, printre nenumăratele tale alte treburi importante. Nu vorbeşti despre visele tale, ar putea să-ţi distragă atenţia.
Tu ai uitat să zâmbeşti, ai uitat să-ţi aminteşti de ceilalţi, ai uitat sa uiţi de tine, uiţi pe zi ce trece de micile plăceri ale vieţii, ai uitat că există timp...
Tu eşti puternic, eşti valul înspumat ce trece prin "marea" vieţii, dornic să iasă triumfător neştiind că se apropie de sfârşit.
Eu nu am drept să critic... pentru că nu am nici cea mai mică idee ce înseamnă asta, însă mă sperie faptul că am cunoscut multe "valuri" de genul. Nu ştiu ce i-ar putea trezi şi scoate din acest drum ales.
Viaţa nu înseamnă doar să te simţi împlinit, să te bucuri de noua maşină din garaj (de care nu te poţi profita oricum din cauza traficului), de succesul tău pe plan profesional nemaiîntâlnit. Viaţa înseamnă fiecare clipă pe care tu o pierzi fără să-ţi dai seama, fiecare vorbă frumoasă pe care nu ai avut timp să o spui, fiecare pompare a sângelui la care oricum nu ne gândim.
Şi ce e mai trist, e că malul nu înseamnă întotdeauna bătrâneţe...
(Continuare a postului http://dannaandrei.blogspot.com/2008/04/scurta-teorie-vietii.html. Aveam o atitudine mai pozitivă :) şi clar mă regăsesc în el)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
